Capitolul XI din Raportul OADO pe anul 2012

CAPITOLUL  XI

DA !!! ESTE NEVOIE URGENTĂ DE UN DECRET

DE GRAŢIERE ŞI AMNISTIE COLECTIVĂ

 

Zilele trecute întreaga naţiune a luat cunoştinţă de o propunere legislativă, prin care urmează să fie făcută o graţiere şi o amnistie colectivă, promovată în Parlament de deputatul Mădălin Voicu -reprezentantul partidului PSD şi Nicolae Păun – reprezentantul minorităţilor în Parlament şi Preşedintele comisiei drepturilor omului, culte şi minorităţi din Camera Deputaţilor, şi care a primit replici pro şi contra, date de cele mai multe ori de persoane total neavizate, necunoscătoare a fenomenului detenţiei şi, cu atât mai mult, al sistemului penitenciar din România, încercându-se în anume fel exploatarea politică a acestui demers atâta timp cât de acest decret de graţiere şi amnistie ar beneficia şi te miri ce foşti politicieni cu funcţi de miniştri, chiar un fost prim-ministru, în persoana domnului Adrian Năstase, a unor foşti deputaţi, primari sau foşti angajaţi în instituţii de stat, mergând până la aberaţia că această decizie a fost comanda controversatului om de afaceri şi de presă, fostul mogul, Sorin Ovidiu Vîntu. Vă spun eu, nimic mai neadevărat ! Fuga după reiting a unor posturi TV nu face decât să producă ştiri false, otrăvite şi pline de interesele meschine ale celor care le deţin şi le manipulează.

Totuşi, în intenţia vădită a mea de a-i lămuri pe aleşii noştri în Parlamentul României, cei care au menirea şi puterea de a-şi depune votul pentru o propunere legislativă eminamente necesară care să reglementeze o anumită stare de anormalitate instituită în sistemul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, pe de o parte, şi a-i informa şi a-i face să înţeleagă pe toţi cei care s-ar opune unei asemenea demers legal şi legitim, pe de altă parte, personal am să fac o analiză amplă şi documentată, încercând să răspund în acest fel titlului pe care l-am propus în acest articol.

După ce săptămâna trecută v-am propus un articol care te înfioară şi dezgustă, pe tema „ Feriţi-vă de închisori ”, desigur de cele româneşti, şi ca unul care am cunoscut aceste penitenciare pe interior, din poziţia de deţinut şi reţinut politic, dar şi ca reprezentant al unei organizaţii a Naţiunilor Unite care apără drepturile omului – O.A.D.O., vă pot spune că ne aflăm în faţa unei totale necunoaşteri a întregii societăţi, a realităţilor care gravitează în jurul acestui sistem al penitenciarelor, care geme şi gâfâie din lipsuri materiale curente, dar şi lipsă de interes al oficialităţilor precum şi o gravă criză morală a societăţii, care nu este în stare să înţeleagă că deţinuţii dintr-un penitenciar nu sunt nimeni alţii decât produsul societăţii pe care o avem şi care, le place-nu le place, le aparţin în continuare.

Pentru a fi riguros şi a vă informa corect despre tot ce poate însemna un astfel de decret pentru noi, ca naţiune, în acest moment, voi prezenta punct cu punct raţiunea promovării unui asemenea demers.

1. Toate penitenciarele din România – 36 la număr, din care şase specializate în penitenciare-spital – sunt supraaglomerate. Aproape că nu există celulă care să nu aibă trei rânduri de paturi. Mai pe înţelesul tuturor, ar trebui să spun că într-o celulă de 14 locuri stau 28 de deţinuţi, sau în una de şase locuri stau 12 deţinuţi, adică dublu. Practic, nu mai este respectată nicio normă a U.E., care cere să avem alocaţi 6 m3 de aer pentru fiecare deţinut.

Ne mai întrebăm de ce pierdem proces după proces la CEDO, care înseamnă bani din banii noştri.

2. Mulţi deţinuţi şi reţinuţi, însumând în jur de 50.000 de suflete, pe lângă care ar mai trebui să adăugăm alte câteva mii care sunt în diferite stadii de proces – fond, apel sau recurs, care, odată condamnaţi, vor înmulţi numărul celor aflaţi deja în detenţie, ceea ce de fapt înseamnă tot atâtea cheltuieli pentru fiecare dintre ei, constând în pază, căldură, lumină, apă, gaze, hrană, asistenţă medicală, psihologică, religioasă, şcolară, precum şi transport la şi de la instanţe, sume pe care le suportă bugetul de stat, în timp ce sănătatea, învăţământul, educaţia, cultura, apărarea sunt subfinanţate.

E bine,domnilor politicieni ?

3.Zilele trecute am citit în „Le Monde” un interviu dat de actualul Ministru al Justiţiei din Franţa, doamna Christiane TAUBIRA, care ne prezenta în altă cheie noua politică penală a actualului guvern socialist. Domnia sa aprecia că trimiterea după gratii pentru ani de zile s-a dovedit păguboasă şi lipsită de o reală recuperare a deţinuţilor, care nu primesc o adevărată pregătire pentru reinserţia socială. Este mult mai eficient de folosit calea pedepselor alternative şi un sistem sancţionator mai puţin rigid.

Poate ne gândim şi noi, românii, şi, probabil mai serios, actualul Guvern şi actualul Ministru al Justiţiei, la alte forme de sancţionare a infractorilor, de exemplu arest sau închisoare la domiciliu, aşa cum este în Italia bunăoară. Să nu uităm totuşi că sistemul penal românesc este încă cel comunist, din 1969, la care a fost mărit cuantumul pedepselor de nenumărate ori.

4. Ultimul decret colectiv de graţiere a fost dat acum zece ani, în regimul Iliescu – Adrian Năstase, când, prin Legea nr.543/2002, au scăpat de puşcărie 3.700 de persoane cu pedepse de până la cinci ani inclusiv şi care fuseseră condamnate pentru infracţiuni ce nu figurau pe lista exceptată de la eliberare.

5. Poate îi interesează chiar azi, când scriu aceste rânduri, pe guvernanţii noştri că majoritatea penitenciarelor româneşti sunt la limita subzistenţei, cu datorii mari la utilităţi, riscând închiderea luminii, gazelor sau a apei curente.

6. O informaţie actuală şi puţin cam alarmantă pentru noi, ca români, confirmată de altfel de oficialii noştri, ar fi că statele U.E. ar urma să ne livreze circa 12.000 (douăsprezecemii) de deţinuţi români pe care ni i-am asumat, aflaţi actualmente în închisori ale unor ţări europene. Ori, în condiţiile de suprapopulare a penitenciarelor, cred că numai asta nu  ne-ar mai trebui.

7. După noianul de motive care să susţină necesitatea eminentă a unui decret colectiv de graţiere şi amnistie, am să dau răspuns şi celor care se cred docţi şi semidocţi şi care lansează idei de genul că în perioade de criză nu se fac graţieri. Le răspund spunându-le că deţinuţii din ultima perioadă, de când în România există criză, sunt la rândul lor produsul acestei crize şi, aşa cum vrem să ajutăm economia, educaţia, sănătatea, ar trebui să-i susţinem şi să-i ajutăm şi pe ei, chiar dacă ne place sau nu.

8. Cât priveşte ideea unor deontologi, jurnalişti şi fătuci de la diverse canale TV, ori de la diferite tabloide, cum că acest decret a fost iniţiat cu dedicaţie pentru Adrian Năstase, sau cum că ar fi comanda din închisoare a lui Sorin Ovidiu Vântu, nu le pot spune decât că sunt într-o mare eroare şi am să mă explic.

-Domnul Adrian Năstase are de executat o pedeapsă de 2 ani de închisoare. Depăşind vârsta de 60 de ani (domnia sa având  vârsta de 62 de ani), conform Codului de procedură penală va executa 4 luni la an, ceea ce însumează 8 luni, când poate fi propozabil pentru a fi eliberat, asta însemnând începutul anului 2013. Mai poate avea şi câştig de zile dacă lucrează sau scrie o carte ştiinţifică, ceea ce şi face.

-Referitor la Sorin Ovidiu Vântu,  acesta are o condamnare de un an şi execută tot 8 luni, la care se adaugă câştig de zile, având în vedere că şi el scrie o lucrare.

Faţă de tot ce am prezentat până acum ar trebui să vă spun că în actuala legislatură nu mai poate fi posibilă promovarea unei asemenea legi, căci în scurt timp Parlamentul îşi încetează lucrările, pentru că începe campania electorală.

Se poate vorbi de un eventual proiect doar în legislatura următoare, după 9 decembrie 2012. În acest context, întrebarea care se pune este : vor mai fi parlamentari cei doi promotori ai proiectului de lege – deputaţii Nicolae Păun şi Mădălin Voicu – după aceste alegeri ? Dacă nu, atunci ar trebui să o luăm de la capăt, cu o nouă iniţiativă parlamentară sau, de ce nu, guvernamentală. Oricum, orice proiect, chiar dacă este depus cu menţiunea „de urgenţă”, trebuie să treacă prin cele două comisii parlamentare – cea juridică şi cea a drepturilor omului din Senat şi din Camera Deputaţilor, ca apoi să fie votat de plenul celor două camere.

Este, totuşi, un drum destul de sinuos, probabil şi cu amendamente până să fie aprobat de Parlament şi publicat în Monitorul Oficial. Până în mai-iunie 2013, când estimez că va fi posibilă apariţia unui astfel de decret, am să vă prezint Proiectul de lege, aşa cum a fost el înaintat Senatului şi Camerei Deputaţilor, aceasta din urmă având putere decizională.

 

-P R O I E C T –

Lege

pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art.1. – Se amnistiază infracţiunile pentru care Codul Penal sau legile speciale prevăd o pedeapsă privativă de libertate până la 4 ani inclusiv sau amenda.

 

Art.2. – (1) Se graţiează în întregime pedepsele cu închisoarea de până la 6 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă, aplicate de instanţa de judecată.

(2) Prevederile art.1 se aplică indiferent de modalitatea de executare a pedepsei închisorii dispusă de instanţă.

(3) Se graţiază în întregime măsura internării într-un centru de reeducare, precum şi măsura trimiterii într-o şcoală specială de muncă şi reeducare, luată faţă de minori de către instanţele de judecată.

Art.3. – Se graţiază în parte :

a)      Cu 1/3 pedepsele cu închisoarea între 6 şi 8 ani inclusiv ;

b)      Cu 1/5 pedepsele cu închisoarea între 8 şi 10 ani inclusiv.

Art.4. – (1) Prevederile art.1-3 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.

(2)  Nu beneficiază de prevederile art.1-3 cei care au săvârşit următoarele infracţiuni :

  1. Infracţiuni reglementate de Codul penal :

1)        infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în art.155-173 ;

2)        infracţiunile de omor, prevăzute în art.174-176 ;

3)        vătămarea corporală gravă, prevăzută în art.182 ;

4)        loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte, prevăzute în art.183 ;

5)        lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută în art.189 ;

6)        violul, prevăzut în art.197 ;

7)        actul sexual cu un minor, prevăzut în art.198 alin.2-4 ;

8)        perversiunea sexuală, prevăzută în art.201, alin. 2-5 ;

9)        incestul, prevăzut în art.203 ;

10)    tâlhăria, prevăzută în art.211;

11)    înşelăciunea, prevăzută în art.215, alin. 2-5 ;

12)    delapidarea, prevăzută în art.2151, alin. 2 ;

13)    ultrajul, prevăzută în art.239, alin. 2 şi 3 ;

14)    tortura, prevăzută în art.2671 ;

15)    represiunea nedreaptă, prevăzută în art.268 ;

16)    evadarea, prevăzută în art.269 ;

17)    înlesnirea evadării, prevăzută în art.270 ;

18)    părăsirea postului şi prezenţa la serviciu în stare de ebrietate, prevăzute în art.275 alin.3 ;

19)    nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, prevăzută în 

  art.2791 ;

20)    falsificarea de monede sau de alte valori, prevăzută în art. 282 ;

21)    falsificarea de valori străine, prevăzută în art.284 ;

22)    deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută în art.285 ;

23)    nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri, prevăzută în art.3022 alin.2 ;

24)    traficul de stupefiante, prevăzut în art.312 ;

25)    falsificarea alimentelor sau altor produse, prevăzută în art.313 ;

26)    punerea în primejdie a unei persoane în neputinţă de a se îngriji, prevăzută în art.314 ;

27)    relele tratamente aplicate minorului, prevăzute în art.306 ;

28)    proxenetismul, prevăzut în art.329.

  1. Infracţiuni reglementate de legi speciale :
    1. infracţiunile prevăzute în art.19-21 din Legea nr.51/1991 privind siguranţa naţională a României;
    2. infracţiunile prevăzute în art.11-16 din Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale ;
    3. infracţiunile prevăzute în art. 2-14 din  Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Art.5. – În cazurile aflate în curs de urmărire penală sau de judecată privind infracţiunile care nu se amnistiază potrivit art.1, procesul penal se va începe sau, după caz, va continua, iar după pronunţarea pedepsei se va face aplicarea prevederilor prezentului decret referitoare la graţiere.

Art.6. – Faptele care, potrivit art. 181 din Codul Penal, nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, nu se mai sancţionează, iar amenzile şi celelalte sancţiuni cu caracter administrativ aplicate pentru asemenea fapte nu se mai execută, în măsura în care nu au fost executate.

Art.7 – În cazul aplicării în mod succesiv a unor decrete de graţiere, cu privire la aceeaşi pedeapsă, se va lua în considerare numai dispoziţia de graţiere mai favorabilă condamnatului.

Art.8. – Graţierea nu se aplică celor care nu au început executarea pedepsei închisorii sau a sancţiunii închisorii contravenţionale deoarece s-au sustra de le executarea acestora, precum şi celor care au început executarea, dar ulterior s-au sustras.

Art.9. – Persoanele graţiate care, în curs de 3 ani, săvârşesc cu intenţie o infracţiune, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune, şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi.

Art.10. – Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai faptelor comise până la data de_____________.

 

 

– – – – – – – – – – –

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: