ORGANIZAŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI

 

 

 

 

 

 

 

CAZUL CUTREMURĂTOR

AL PREŞEDINTELUI FONDATOR OADO, Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bucureşti – 2013

 

 

COLECŢIA OADO

Tehnoredactare: Flori Popa

Coperta colecţiei: Florin Zagoneanu

(c) zaneadesign gn 2013

 

ISBN

 

 

 

Carte sub egida Oado,

Pornind de la sintagma

Dictaturi şi Dictatori,

de la Ceauşescu la Băsescu

 

 

 

                              Capitolul I                             

C AZUL CUTREMURĂTOR

AL PEŞEDINTELUI FONDATOR

 AL O.A.D.O.,

     Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI

 

 

         Cazul Prof. Scaleţchi este cu adevărat un caz CUTREMURĂTOR, revoltător şi dezgustător, imposibil de imaginat într-o ţară autentic europeană şi într-o societate real democratică. Concret, facem referire la arestarea abuzivă şi condamnarea ilegală a UNICULUI SUPRAVIEŢUITOR AL PLUTONULUI DE EXECUŢIE din perioada regimului ilegal, inuman şi criminal CEAUŞISTO – COMUNIST – Prof.univ.dr. Florentin Scaleţchi, Preşedintele fondator al O.A.D.O., apărător constant al drepturilor oamenilor, în prezent victimă a nedreptăţii şi a represiunii statului abuziv BĂSIST !

Domnul Florentin Scaleţchi a sfidat comunismul şi dictatura, riscându-şi propria viaţă, ridicându-se împotriva lor printr-un gest de sacrificiu, credem noi, unic în lume, motiv pentru care regimul comunist l-a condamnat de două ori la moarte, ba chiar a fost dus de două ori în faţa plutonului de execuţie, pentru complot în vederea trădării, subminării şi sabotării societăţii socialiste din Republica Socialistă România, executând 5 ani de detenţie în regim de condamnat la moarte şi recluziune totală, cu lanţuri la mâini şi la picioare de 28 de kg., în închisorile puterii comuniste, renumite pentru regimul lor de teroare şi exterminare fizică şi psihică aplicate deţinuţilor politici care au avut curajul să divulge şi să lupte împotriva tuturor nedreptăţilor şi abuzurilor repetate ale Dictatorului Ceauşescu, împreună cu întreaga lui camarilă de partid şi de stat.

La cererea revoluţionarilor a fost eliberat în ziua cea mare a Revoluţiei Române din 22 Decembrie 1989 şi a intrat în prima conducere democratică a noului Stat România, ca Vicepreşedinte al Comisiei legislative, juridice şi a drepturilor omului. A lucrat la prima Constituţie a României. Nu a stat prea mult în această funcţie, căci a înfiinţat pentru prima dată în România, cu aprobarea Guvernului, în luna martie 1990, prima reprezentantă a Societăţii civile, care îşi propunea să apere drepturile fundamentale ale omului într-o ţară în care, timp de 50 de ani, regimurile comuniste le încălcase brutal şi chiar le anihilase.

         A făcut acest gest ca o datorie de onoare faţă de toate organizaţiile neguvernamentale care, în timp ce el era condamnat la moarte şi urma să fie executat, au protestat şi au luptat pentru apărarea vieţii lui şi a familiei lui.

A apărut iniţial ca reprezentantă a Societăţii internaţionale pentru Drepturile Omului, cu sediul central la Frankfurt – Germania şi, ulterior, a devenit Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), organizaţie independentă şi de sine stătătoare.

Astăzi O.A.D.O. este organizaţie neguvernamentală de interes naţional şi utilitate publică, specializată în problematica complexă a ceea ce înseamna cunoaşterea, promovarea si apărarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum sunt ele stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului de la 10 decembrie 1948.

O.A.D.O a fost înfiinţată imediat după Revoluţia din 1989, în aprilie 1990, şi are ca scop promovarea principiilor Cartei ONU şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului în procesul de restaurare democratică şi de reforme economico- sociale post-totalitare din România.

Organizaţia se manifestă activ atât în cadrul societăţii civile interne, cât şi internaţionale, păstrând o permanentă legătură cu instituţiile Europene şi cu principalele organisme ONU implicate în promovarea drepturilor şi libertăţilor fiinţelor umane, fiind instituţie juridică de interes naţional şi utilitate publică, membru cu Statut Special Consultativ al ONU–ECOSOC, cu reprezentant permanent la New York, Geneva şi Viena, membru Participativ al Consiliului Europei, cu reprezentant permanent la Strasbourg şi Bruxelles şi membru colectiv al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România.

După 17 ani, în care despre OADO şi Preşedintele ei fondator, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, nu au existat decât aprecieri de bine, fără să fie implicată nici măcar în vreun banal scandal de presă, totuşi, o dată cu schimbarea puterii în 2004 şi venirea la conducerea ţării a Preşedintelui Traian Băsescu, care, e drept, nu avea o părere prea bună despre gestul de sacrificiu pe care a îndrăznit să îl facă tocmai în ziua de 17 martie 1985, în care trebuie să fie reales fiul cel mai iubit al poporului, Dictatorul Ceauşescu, fostul lui coleg de companie, de navigaţie NAVROM – Comandantul de cursă lungă Florentin Scaleţchi, au apărut şi semnele unei invidii,  a unei execuţii politice care nu s-a lăsat prea mult aşteptată.

Faptul că a avut proasta inspiraţie şi inabilitatea ca în Raportul OADO privind starea naţiunii pe anul 2005, să atace dur, cu argumente pertinente,  noua putere – Alianta DA (formată din PD şi PNL) şi pe Ministrul independent al justiţiei, Monica Macovei, care tocmai ce îşi însuşise în mod ilegal o casă pentru părinţii ei, dar şi pentru că a organizat la Palatul Parlamentului, împreună cu Comisia pentru Drepturile Omului, culte şi minorităţi, trei simpozioane internaţionale pe teme foarte sensibile puterii, precum Legea Siguranţei Naţionale, Legea ANI şi Legea Lustraţiei, i-au atras imediat decizia politică de a fi arestat şi însăilarea, în doar 18 zile, a unui dosar penal de către DNA, pe baza unor ascultări telefonice ilegale şi a denunţurilor unor ofiţeri SRI sub acoperire, la rândul lor cu dosare penale grele la acelaşi DNA, cu fraude de peste 16.000.000 €.

Într-adevăr, pe 01 noiembrie 2006, exact în preziua Simpozionului cu tema Legea Lustraţiei, a fost reţinut de către omul de casă al doamnei Monica Macovei, procurorul Viorel Cerbu, cel care, abuziv, a făcut o percheziţie ilegală într-un sediu apartinând ONU şi care a cerut în prima instanţă arestarea pentru 29 de zile.

Domnul procuror a fost răsplătit pentru fapta sa cu avansarea în funcţia de Procuror general adjunct al DNA.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Curriculum Vitae

 

FLORENTIN SCALEŢCHI

DATE PERSONALE:

DATA NAŞTERII: 11 septembrie 1954, CONSTANŢA

STAREA CIVILĂ: DIVORŢAT, 2 COPII

ADRESA: BUCUREŞTI, Str. Aviator Mircea Zorileanu nr. 40, sector 1.

ELEFON: 021-2407455/2407482

E-MAIL: oado_oado@yahoo.com; florentinscaletchi@yahoo.com

CETĂŢENIA: ROMÂNĂ

STUDII:

Şcoala Generală – Constanţa

Liceul nr.4 Constanţa

1973-1977 Institutul de Marină “MIRCEA CEL BĂTRÂN” – Secţia Civilă

1976-1980 Facultatea de Drept IAŞI, Diploma de licenţă

20.09.2000- Comisia de Atestare a Republicii Moldova – Diploma de doctor în drepturile omului

2002- Doctor în Ştiinţe Juridice

TITLURI OBŢINUTE:

2003 – Titlul de Profesor Universitar

 

22.02.2005 – Titlul de Doctor Honoris Causa acordat de Universitatea Bioterra Bucureşti

2004 – Decret nr.1169 – ORDINUL Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989

07.02.2002 – Decizia nr. 246 Calitatea de luptător în rezistenţa comunistă – Comisia Parlamentara a Revolutionarilor din Decembrie 1989 – Luptator pentru Victoria Revolutiei romane din Decembrie 1989 – Luptator remarcat prin fapte deosebite

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ:

17.03.2009 Vicepreşedinte a Colegiului Director al Patronatului Roman şi Şef al Departamentului pentru Apararea Drepturilor Omului

06.09.2007 Avocat – Uniunea Nationala a Barourilor din Romania – Baroul Bucuresti

1990- prezent, Preşedintele Fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – din România -OADO

1985-1989 – deţinut politic

1977-1985 – Ofiţer Maritim gradul III, Ofiţer Maritim II, Căpitan, Comandant de Cursă Lungă

ABILITĂŢI:

Cunoştinţe PC, permis conducere categoriile B, C, D, E.

LIMBI STRĂINE:

ENGLEZA – Scris, citit, vorbit : Foarte Bine

FRANCEZA – Scris, citit, vorbit : Bine

ITALIANA – Scris, citit, vorbit

ACTIVITATEA ANTERIOARA:

-Comandant de Cursă Lungă

-Deţinut Politic 17 Martie 1985 – 22 Decembrie 1989

-Preşedinte Comisia Legislativă, Juridică şi a Drepturilor Omului din cadrul CFSN – 23 decembrie 1989 – 1990.

-1990 – Funcţionar O.N.U.

-11 Iunie 1990 – reprezentant şi preşedinte ales al Societăţii Internaţionale pentru Apărarea Drepturilor Omului – Filiala România.

-1993- pana în prezent PRESEDINTE Fondator al Organizaţiei pentru Apararea Drepturilor Omului

– Profesor universitar la Catedra de Drepturile Omului din cadrul Universităţii Bioterra, Facultatea de Drept

MEMBRU ÎN DIVERSE INSTITUŢII:

1. Membru fondator al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici;

2. Membru de onoare şi fondator al Asociaţiei de Revoluţionari Club 22

3. Membru de onoare şi fondator al Asociaţiei de Revoluţionari „CAROM”

4. Membru al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare.

5. Secretar general al Federalei Luptătorilor din Decembrie 1989.

6. Observator OSCE, NATO şi UE, pentru monitorizarea alegerilor şi pentru diverse expertize internaţionale.

7. Profesor universitar la Catedra de Drepturile Omului din cadrul: -Universităţii Bioterra, Facultatea de Drept; Colegiului Naţional de Apărare; Colegiului Naţional de Informaţii; Colegiului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Siguranţa Cetăţeanului, Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti .

8. Membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, secţia de Ştiinţe Economice, Juridice si Sociologice (AOSI)

ACTIVITATE MEDIA:

-Realizator Spectacol de divertisment pentru copiii instituţionalizaţi din România intitulat „Niciodată nu e prea târziu” .

-Realizator şi moderator al Emisiunii „Dreptul la Apărare” realizată la Postul de Televiziune Tele 7 abc şi SOTI – Neptun în perioada 1997-2000.

-Realizator şi moderator al Emisiunii „Drepturile Omului” la România 1 şi TVR Internaţional .

-Realizator şi moderator al Emisiunii „Drepturile Omului” la Televiziunea Realitatea TV 2003.

-Realizator al Emisiunii „ Protagonistii” la Televiziunea Neptun Tv- 2011-2013

-Invitat permanent la emisiunea „Audienţa în Direct” realizată de Televiziunea „Realitatea TV”, Alfa TV Drepturile omului şi Flux TV Omului şi drepturile sale.

-Septembrie 2007 – Realizator si moderator al emisiunii -Drepturile Omului – la televiziunea Cosmos TV si TV NEPTUN

-1995 – pana în prezent Director General – Revista Monitorul Drepturilor Omului

-Publicarea unor editoriale in diverse cotidiene sau saptamanale, precum: Ultima Ora, Gazeta de Cluj, Gazeta de Bistrita, Gazeta de Alba Iulia etc, dar şi la agentii de presa precum AMOS si AMPress.

-Septembrie 2009 – 2013 – Realizator si Moderator al emisiunii ,, Protagonistii ” de la televiziunea Neptun TV(NTV)

LUCRĂRI ELABORATE ŞI PUBLICATE:

  • NU-MI OMORÂŢI COPILUL” !
  •  “22 DECEMBRIE – CU MÂNA PE TRĂGACIUL LIBERTĂŢII”
  • Scenariu de film – “COMANDANTUL”.
  • “DREPTURILE OMULUI LA TRECEREA DINTRE MILENII”. “O PREZENTARE PE ÎNŢELESUL TUTUROR A BIBLIEI DREPTURILOR OMULUI”.
  • “ESEURI ÎN LUPTA PENTRU DEMOCRAŢIE ÎN ROMÂNIA”. manualul drepturilor omului editia I şi II, revizuită.
  • Curs de drepturile omului – SOCIETATEA CIVILĂ DIN ROMÂNIA, INTRE DEZIDERAT SI REALITATE – Lb. română şi lb. engleză.
  • CURS PENTRU STUDENTII FACULTATILOR DE STIINTE JURIDICE.
  • “AMINTIRI DIN PRIMA MEA VIAŢĂ”.
  • “ÎN LOCUL TIMPULUI”.
  • “APROAPE VIU”.
  • “PLUTONUL DE EXECUŢIE”.
  •  “DESTIN ŞI SPERANŢĂ”.
  • “EU, CEL DINTR-O VIAŢĂ VIITOARE”.
  • 3 POVESTIRI PENTRU REBECCA.
  • 40 DE POEZII PENTRU CEI MAI MICI COPII.
  •  “POVESTE CU ELICE ŞI MOTOR, CE-I DUCE PE COPII ÎN ZBOR”.
  • “VIAŢA CA UN HOTEL” – poezii.
  • “TURNUL BABEL” – poezii.
  • “CULORILE TOAMNEI” – poezii.
  • “BAL MASCAT CU VÂNĂTORI” – poezii.
  • „DREPTURILE OMULUI ŞI PROTECŢIA LOR JURIDICĂ” – curs.
  • „22 de ani între -NU-MI OMORATI COPILUL şi UNDE ESTI TATI-„ editată sub egida O.A.D.O. şi aparuta în 08.07.2007 pe site-ul OADO- http://www.oado.ro, în limba romana, engleza şi franceza, precum şi editata in doua volume la inceputul lunii august 2007
  • „SOCIETATEA CIVILĂ LA 20 DE ANI DE LA DEZROBIRE”(2009)
  • „PROTECŢIA JURIDICĂ A DREPTURILOR OMULUI” ( 2010)
  • „JOCUL VIETII SI AL MORTII”(2010)
  •  „GRADINA CU POMI FERMECATI” (2012)
  • ,Autor principal al celor 23 de volume ,,RAPORTULUI PRIVIND STAREA NATIUNII – document anual oficial al OADO din 1990, până în prezent

LUCRĂRI SCRISE ÎN DETENŢIE, ÎN PERIOADA

MARTIE – SEPTEMBRIE 2013

  • VINOVATUL DE SERVICIU, august 2013
  • PEŞEDINTELE, septmbrie 2013
  • AMINTIRI DIN PRIMA MEA VIAŢĂ – septembie 2013 (volumul I din romanul “VIAŢA UNUI CONDAMNAT LA MOARTE”).

DISTINCŢII PRIMITE: Diplome

  • -2000 – OADO – 10 Ani în Serviciul Democraţiei.
  • -11.03.2000 – Diplomă – Poliţia Română.
  • -12.03.2001 – Diploma pentru cel mai bun material de presă – Comandamentul Jandarrmeriei Naţionale.
  • -24.07.2002 – Diplomă de Excelenţă – M.A.I. şi Internelor – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
  • -02.08.2002 – Emisiunea Drepturile Omului – TV România – Comandamentul Naţional al Jandarmeriei.
  • -27.01.2003 – Trofeul “România 2000” – Fundaţia “România 2000”
  • -13.04.2003 – Diplomă aniversară 2003 – Jandarmeria Română
  • -13.06.2004 – The World Medal of Freedom – American Biographical Institute
  • -20.12.2004 – Certificat de membru onorific – CD International
  • -22.02.2005 – Doctor Honoris Causa – Universitatea Bioterra Bucureşti
  • -29.12.2005 – Diplomă de Onoare – Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti
  • -Aprilie 2006 – Diploma de Onoare – Poliţia Capitalei
  • -Ambassador for Peace – The Interreligious and International Federation for World Peace
  • -Diplomă de Excelenţă – Comandamentul Naţional al Jandarmeriei
  • -2006 – Diplomă de Onoare şi de Membru de Onoare – Asociaţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
  • -Noiembrie 2007 – Diplomă de Excelenţă – Asociatia Culturala Romania in Lume
  • -30.01.2008- Premiu de Excelenta, Trofeul ” Romania 2000” – pentru Continuitate, Fermitate si Sacrificiu in toti cei 18 ani de Lupta pentru Apararea Drepturilor Omului.
  • – 09.03.2010 – Premiul de Excelenta, Trofeul “ Romania 2000” – pentru 20 de ani de munca rodnica, pentru perseverenta, risc major, devotement si inalt professionalism pe taramul inca virgin din Romania, în promovarea apararii şi respectarii drepturilor fundamentale ale omului.
  • -22.11.2010 – Diploma Universitatea Crestina “ Dimitrie Cantemir”
  • -02.02.2011 – Premiul de Excelenta, Trofeul “ Romania 2000”- Pentru eroismul cu totul remarcabil dovedit în  26 de ani de luptă cu autorităţile şi nedreptăţile vieţii, de sacrificiu suprem în slujba oamenilor, pentru obţinerea schimbării sistemului social, a bunăstării şi a drepturilor fundamentale ale omului în România, înainte şi după Decembrie „89. Medalii
  • -Şcoala de Subofiţeri Pompieri “Pavel Zăgănescu”
  • -Ministerul Justiţiei Republicii Azerbaijan
  • -Şcoala de Aplicaţii pentru Ofiţeri “Mihai Viteazu” a Jandarmeriei Române
  • Ministerul Administraţiei şi Internelor – Corpul Pompierilor Militari
  • -Comandantul Distrugătorului “Mărăşeşti” – Comandor Dumitru Preda
  • -Azerbaijan Technical University – Prof.dr.Hanar Mammedov
  • -Redacţia 955 Poliţia Capitalei
  • -Parchetul Naţional Anticorupţie
  • -Societatea Spaniolă pentru Drepturile Omului
  • -Jandarmeria Română – 155 ani
  • -World Medal of Honor – Man of the Year
  • -Municipiul Caracal – Titlu de cetăţean de onoare

 

 

 

Extrase din condamnarea politică de la 25 martie 1985

 

 

 

TRIBUNALUL MILITAR TERITORIAL

BUCUREŞTI

SECŢIA FOND

DOSAR NR.116/1985

 

 

Sentinţa nr.16

 

Astăzi, 26 martie 1985, Tribunalul compus din:

Preşedinte – Colonel de justiţie Sitaru Valeriu

Judecător – Colonel de justiţ Galatiuc Mircea

Asesori populari       

         -Căpitan de rangul I    Gălie Gheorghe

         -Căpitan de rangul II   Neacşu Mircea

         -Căpitan de rangul II   Pahomil Ioan

Procuror   – Colonel de justiţie Virca Vasile

Grefier     –  Samoilă Magdalena

s-a întrunit în şedinţă publică în scopul de a soluţiona cauza privitoare pe:

– Scaleţchi Florentin învinuit pentru infracţiunile prevăzute de art.167 al.1, raportat la art. 155 şi art.164 C.pen art. 123 al.2 din Decretul nr. 443/1972 şi art.245 al.1 C.pen.

– Mateescu Alexandru învinuit pentru infracţiunile prevăzute de art.167 al.1 C.pen. raportat la art.155 şi art.164 C.pen. art.123 al.2 din Decretul nr.443/72 şi art.245 al.1 C.pen.

– Iancu Lucian Spiru, învinuit pentru infracţiunile prevăzute de art.167 al.1 raportat la art.155 şi art.164 C.pen, art.26 C.pen. raportat la art.123 al.2 din Decretul nr.443/72 şi art.245 al.1 C.pen.

            Inculpaţii s-au prezentat în instanţă în stare de arest asistaţi după cum urmează: avocat Tache Virgil, apărător din oficiu pentru Scaleţchi Florentin, avocat Nicolescu Ioan, apărător din oficiu pentru Mateescu Alexandru, şi avocat Grigore Lucian, apărător ales pentru Iancu Lucian Spiru.

            A fost prezentă şi partea civilă, întreprinderea de exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa prin consilier juridic principal Toma Petru.

            De asemenea, au fost prezenţi martorii acuzării: Corbeanu Cornel, Lungu Viorel, Neghici Marcel, Buruiană Nica, Ionescu Laurenţiu, Felea Iosif şi Benea Vasile.

            Procedura îndeplinită.

            Preşedintele a stabilit identitatea inculpaţilor care este cea menţionată în interogatoriile anexate la dosar.

………………………

 

Urmăreau ca organelor poliţieneşti amintite să le ceară azil politic, făcând declaraţii în acest sens, în cuprinsul cărora să invoce aşa-zise acte de persecuţie, precum şi convingeri politice opuse orânduirii socialiste.

 

………………………………

 

        … procurorul militar a arătat că există şi intenţia directă deoarece inculpaţii au urmărit prin cererea de azil politic şi prin declaraţiile pe care plănuiseră să le facă în faţa elementelor poliţieneşti dintr-un stat occidental, elemente ce sunt agenţi ai unei puteri străine, să submineze puterea politică a statului român prin defăimarea politicii interne şi externe a acestuia….

 

……………………….

 

… reaua lor credinţă rezultând din maşinaţiunile inteprinse şi mai ales de faptul că ideile politice contrare orânduirii  socialiste pe care plănuiseră să le invoce…..

 

………………………………

 

Fapta inculpaţilor Scaleţchi Florentin şi Iancu Lucian Spiru de a se constituit în luna februarie 1985 într-o grupare în cadrul căreia s-a organizat preluarea mineralierului Uricani, împiedicarea ofiţerilor de punte de a-şi  îndeplini atribuţiile ce le reveneau, devierea itinerariului stabilit de NAVROM, ieşirea clandestină din ţară şi prezentarea lor în faţa elementelor poliţieneşti agenţi ai unei puteri străine, sens în care să facă declaraţii de denigrare a politicii statului român, prin aceasta sabotând şi subminând puterea politică a României……………………………………….., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complot prevăzută la art.167 al.1 Cod penal, raportat la art.155 şi art.164 Cod penal..

 

………………………………

 

        În toate acestea, inculpaţii au acţionat cu intenţie, reaua lor credinţă rezultând din maşinaţiunile întreprinse şi, mai ales, din faptul că ideile politice contrare orânduirii socialiste pe care plănuiseră să le invoce în cadrul  cererii de azil politic voiau să le dovedească cu însuşi actul mateial al devierii navei de la drumul normal şi al ducerii acesteia încărcată cu 10.000 tone minereu destinat economiei naţionale a României, în apele teritoriale ale unei puteri străine.

………………….

 

        Pentru aceste motive, în numele legii,

 

H O T Ă R Ă  Ş T E :

 

        Cu unanimitate de voturi condamnă pe :

         

  1. 1.   Scaleţchi Florentin, născut la 11 septembrie 1954, în Constanţa, fiul lui Constantin şi Eliza, fost căpitan de vas, absolvent al Institutului de marină, necăsătorit, fără antecedente penale, cu ultimul domiciliu în Constanţa, str.  Orhideelor nr.2, Bloc 4, ap.44, judeţul Constanţa, la:

 

–       moarte şi confiscarea totală a averii pentru infracţiunea prevăzută de art.167 al.1, teza 1, raportat la art.164 şi art.155 C.pen.;

 

–       moarte şi confiscarea totală a averii pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art.223 al.3, teza I C.pen. prin extinderea procesului penal conform art.336 al.1 lit.A Cod procedură penală;

 

–       15 (cincisprezece) ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.123 al.2 din Decretul nr.443/1972 şi

 

–       3 ani închisoare pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de art.245 al.1, Cod penal.

 

Potrivit art.67 Cod penal, va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa cu moartea, confiscarea totală a averii şi degradarea militară.

…………………………………

  1. 2.   Iancu Lucian Spiru, născut la 3 februarie 1940, în Constanţa, fiul lui Gheorghe şi Claudia, artist, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematofrafică, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în Constanţa, bdul Tomis nr.313, bloc 2A, et.8, ap.33 jud.Constanţa la:

 

–       20 (douăzeci) ani închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.A şi B cod penal pe timp de 10 ani şi confiscarea parţială a averii pentru infracţiunea prevăzută de art.167 al.1 teza a II, raportat la art.155 şi art.164 cod penal;

 

–       20 (douăzeci) ani închisoare, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.A şi B cod penal timp de 10 ani şi confiscarea parţială a averii pentru infracţiunea de instigare la delapidare prevăzută de art.25 raportat la art.223 al.3 teza a II-a cod penal prin extinderea procesului penal conform art.336 al.1 lit.A cod de procedură penală.

 

–       15 (cincisprezece) ani, închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.26 raportat la art.123 al.2 din decretul nr.443/1972 şi

 

–       3 (trei) ani închisoare pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a graniţei prevăzută de art.245 al.1 cod penal.

 

În baza art.33 şi 34 cod penal va executa pedeapsa cea mai grea respectiv 20 (douăzeci) ani închisoare, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.A şi B cod penal pe timp de 10 ani, confiscarea parţială a averii şi degradarea militară.

 

            Menţine starea de arest a tuturor inculpaţilor şi le compută detenţia preventivă de la 17 martie 1985.

 

………………………..

 

 

            Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpaţi şi de la pronunţare pentru celelalte părţi.

 

            Dată şi citită în şedinţă publică astăzi 26 martie 1985 la Constanţa.

Preşedinte,                                      Judecător,

Col.de justiţie                                Col.de justiţie

Sitaru Valeriu                                        Galatiuc Mircea     

 

                                 Asesori populari:

                        Căp.rang I – Gălie Gheorghe

                        Căp.rang II – Neacşu Mircea

                        Căp.rang.II – Pahomil Ion

 

 

 

Decizia de comutare de la condamnare la moarte în 20 de ani şi omorârea celorlalţi

 

 

 

 

 

 

Ziarul Scânteia – cu dizidenţii din România

Biletul de eliberare 22 decembrie 1989 din închisoarea Aiud

 

-pag.1

 

-pag.2

 

 

 

 

   Certificatul de deţinut politic

 

 

Certificatul de luptător cu merite deosebite din Revoluţia din decembrie 1989

 

 

Capitolul II

 

O JUSTIŢIE CARE IGNORĂ CU

BUNĂ ŞTIINŢĂ LEGILE ŞI DECIZIILE

OBLIGATORII ALE CURŢII

CONSTITUŢIONALE A ROMÂNIEI

 

Recapitulând evenimentele, se constată :

 

  1.  Preşedintele fondator al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, este victima acestei condamnări politice ilegale.
  2.  Conflict deschis public cu autorităţile politice, respectiv cu Preşedintele României Traian Băsescu şi cu Ministrul justiţiei, Monica Macovei.
  3.  A devenit incomod puterii, i s-a înscenat şi confecţionat un dosar penal de DNA prin doi procurori „de casă”, devotaţi trup şi suflet ministrului justiţiei, Monica Macovei, respectiv, procurorii Viorel Cerbu şi Maria Trandabăţ şi cu implicarea SRI, care a pus la dispoziţia DNA pentru această speţă mai mulţi ofiţeri acoperiţi.
  4.  În sediul ONU al OADO, în ziua de 1 noiembrie 2006, s-a făcut o percheziţie ilegală, fără prezenţa unui apărător  (avocat).
  5.  Pentru Scaleţchi Florentin s-a început urmărirea penală în ziua percheziţiei.

Toate documentele şi ascultările telefonice, toate înregistrările ambientale făcute înainte de începerea urmăririi penale, sunt ilegale şi nu pot constitui probe în dosarul cauzei.

  1. În data de 05 decembrie 2006, în Parlamentul României – Camera Deputaţilor, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, în şedinţă publică, într-un plen de 25 de membri, a decis că domnului Florentin Scaleţchi i s-au adus atingere, în faza de urmărire penală şi arestare preventivă, următoarelor drepturi şi libertăţi fundamentale înscrise în Constituţia României şi în Declaraţia universală a drepturilor omului :
  • Dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţie şi de art. 10 coroborat cu art. 11 din Declaraţia universală a drepturilor omului.
  • Dreptul la libertatea individuală, prevăzut de art. 23 al. 2.
  • Dreptul la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie.
  • Dreptul la secretul corespondenţei, prevăzut de art. 28 din Constituţie.

În data de 13 martie 2007, Scaleţchi Florentin este condamnat ilegal la şase ani de închisoare într-un proces judecat de un procuror care nu a îndeplinit toate cerinţele legii pentru a deveni judecător, după un Rechizitoriu făcut de DNA în 18 zile şi judecat, de acest complet special comandat şi dirijat de Ministrul Justiţiei Monica Macovei, în numai două luni de zile.

Am atacat Decizia Tribunalului Bucureşti  cu apel.

Prin încheierea din 25 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, apărătorii consideră utilă cauzei cererea prin care se reclama o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la Dreptul la apărare şi sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconsti- tuţionalitate a dispoziţiilor art. 172 al.1 din Codul de procedură penală.

Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 75 din 5 februarie 2008, nu poate fi evaluată decât împreună cu decizia 1086 din 20 noiembrie 2007, în oglindă cum se spune.

a).  Decizia 1086/2007 a fost dată ca urmare a sesizării Curţii Militare de Apel în 15 iunie 2007, în timp ce Decizia 75/05 februarie 2008 a fost dată ca urmare a sesizării  Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în ziua de 25 iunie 2007, deci la numai 10 zile diferenţă.

b). Ambele decizii constată în conţinutul lor, prin dispoziţiile art. 172 al. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, că prevederea care implică audierea sau prezenţa învinuitului ori a inculpatului căruia îi asigură apărarea cuprinsă în acest text de lege, este neconstituţională.

c). Deoarece Curtea Constituţională a României, faţă de un text de lege, nu se pronunţă decât o singură dată, conform art. 146 lit d şi art. 147 al.4 din Constituţie, precum şi al art. 1-3 al art. 11 al.1 lit.A şi art. 29 al.1 şi 6 din Legea 47/1992, respinge cererea ca devenită, reţineţi – devenită – inadmisibilă, întrucât a fost admisă cu două luni în urmă când constata că prevederea „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea”, cuprinsă în acest text, precum şi dispoziţia „care implică audierea sau prezenţa părţii căreia îi asigura apărarea”, cuprinsă în art. 173 al.1 din Cpp, sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apărare.

Decizia este definitivă şi general obligatorie.

d). Această decizie a Curţii Constituţionale, coroborată cu Decizia nr. 3857 a  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, în şedinţa publică din 8 august 2007, care, în procedură de recurs, trimite spre judecare la Curtea Constituţională decizia de admitere a cererii de neconstituţionalitate a Curţii de Apel din 25 iunie 2007, pe dreptul de apărare, constată că potrivit art. 171 al.2 Cpp, asistenţa juridică a învinuitului arestat este obligatorie, deci, pe cale de consecinţă, încălcându-se dreptul la apărare al învinuitului în cursul urmăririi penale, actele efectuate de organele de urmărire penală în lipsa apărătorului ales al inculpatului sunt lovite de nulitate absolută, mijloacele de probă obţinute în aceste condiţii neputând constitui temei de trimitere în judecată a inculpatului şi de sesizare a instanţei, ci judecarea cauzei. Consecinţa imediată ar fi fost achitarea prof. Scaleţchi Florentin, tocmai pentru încălcarea gravă a dreptului său la apărare.

e).  Toate instanţele de judecată, în două cicluri procesuale, respectiv Curtea de Apel Bucureşti şi ICCJ, din nou Curtea de Apel Bucureşti şi din nou ICCJ, în şase ani de proces, dovedind rea-credinţă, intenţie evidentă a unui proces inechitabil, dirijat politic, din umbră, au ignorat cu bună ştiinţă decizia Curţii Constituţionale a României, deşi era general obligatorie şi nu au luat-o în considerare absolut deloc, încălcând grav dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

f).  Pe o perioadă de şapte ani de zile prof. Scaleţchi Florentin, Preşedinte fondator al OADO, i s-a încălcat un alt drept fundamental al omului – dreptul la liberă circulaţie. În toată perioada celor şapte ani prof. Scaleţchi a avut interdicţie din partea justiţiei române de a părăsi România, deşi prin obligaţiile funcţiei sale trebuia să fie prezent în nenumărate rânduri la sediile din New York, Geneva şi Viena ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Detalii despre multiplele încălcări de drepturi fundamentale ale învinuitului Scaleţchi în cadrul acestui proces, bine identificate de Parlamentul României, le v-eţi putea deduce din explicitările apărătorilor, pe care le puteţi găsi la Curtea de Apel,  după condamnarea Tribunalului Bucureşti din 13 martie 2007.

 

Extrase din Decizia ICCJ nr. 3957 din 8 august 2007

 

 

 

 

 

 

 

Decizia Camerei Deputaţilor – octombrie 2006

 

 

 

 

 

 

Decizia Curţii de Apel Bucureşti-aprilie 2008

 

 

 

Decizia Curţii de Apel Bucureşti  –  mai 2008

 

 

Decizia Curţii de Apel Bucureşti –

  • octom 2008

 

 

 

 

Decizia Curţii de Apel Bucureşti-sept. 2008

 

 

 

 

Decizia Curţii de Apel Bucureşti – dec. 2008

 

 

 

 

Decizia nr. 1086/2007 – Dreptul avocatului de a asista la orice act de urmarire penala

 

Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstituţionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 teza intai şi art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala, a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr. 866 din 18.12.2007.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate  a dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Florin Aurel Chinde in Dosarul  nr. 34/81/2007 al Curtii Militare de Apel. 
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 13 noiembrie  2007, in prezenta autorului exceptiei, asistat de avocatii  Gheorghe Ciobotaru si Ion Panaitescu, si a reprezentantului  Ministerului Public, fiind consemnate in incheierea de la acea  data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a  amanat pronuntarea pentru 20 noiembrie 2007.

 

C U RT E A, 

având în vedere actele şi lucrarile dosarului, retine urmatoarele: 

Prin Incheierea din 15 iunie 2007, pronuntata in Dosarul nr. 34/81/2007, Curtea Militara de Apel a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Florin Aurel Chinde.

În motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat este neconstitutional in raport cu dispozitiile art. 24 din Constitutie si cu prevederile art. 6 alin. 1 din Codul de procedura penala, intrucat, anterior modificarii aduse prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala permitea aparatorului invinuitului sau inculpatului sa asiste la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala. De asemenea, arata ca „dreptul la aparare trebuie inteles ca fiind garantat constitutional numai daca, si in masura in care, textele de lege care il reglementeaza fac referire explicita la intervalul de timp in interiorul caruia el poate fi exercitat, dar, in egala masura, si la ansamblul masurilor si actelor procesuale dispuse de organele judiciare pe toata durata procesului penal”. 

 

Curtea Militara de Apel apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens, arata ca dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale privind dreptul la aparare, motivand ca „aparatorul persoanei invinuite nu are dreptul sa participe la toate actele de urmarire penala, deoarece acesta ar contraveni principiilor acestei faze procesuale, doar faza de judecata fiind contradictorie, nu si faza de urmarire penala. Apararea invinuitului se poate realiza in faza urmaririi penale prin prezenta aparatorului la efectuarea acelor acte la care si prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie, prin depunerea de cereri, memorii, prin solicitarea de administrare a unor probe. Asupra tuturor acestor mijloace de aparare, procurorul trebuie sa se pronunte prin rezolutie motivata, care va fi supusa controlului instantei odata cu fondul cauzei”. 

In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. 
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale referitoare la garantarea dreptului la aparare. 

Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, fiind incalcate prevederile art. 24 din Constitutie, partile procesului penal avand dreptul de a fi asistate de aparator la efectuarea oricarui act de urmarire penala si nu doar la efectuarea acelora care implica audierea sau prezenta partii. 

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. 

C U RT E A, 

 

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, sustinerile autorului exceptiei, raportul intocmit de judecatorul – raportor, concluziile procu- rorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele: Curtea Consti- tuţionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
 Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, cu denumirea marginala „Drepturile aparatorului”, asa cum au fost modificate si completate prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. 

Din sustinerile autorului exceptiei rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate priveste, in realitate, numai dispozitiile art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, asupra constitutionalitatii carora Curtea urmeaza a se pronunta. Textul criticat are urmatorul continut: „In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii”. 
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 24 privind dreptul la aparare, precum si dispozitiile art. 6 alin. 1 din Codul de procedura penala referitoare la garantarea dreptului la aparare. 
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente: 

1. Art. 24 din Constitutie, cu denumirea marginala „Dreptul la aparare”, prevede: 
„(1) Dreptul la aparare este garantat. 
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.” 
Textul constitutional nu conditioneaza, nu limiteaza si nici nu restrange in vreun fel dreptul la aparare al partilor din proces, in tot cursul procesului. Se mai constata ca textul constitutional nu distinge intre fazele procesului si nici fata de natura juridica a acestuia. 
2. Codul de procedura penala, in art. 6 din capitolul I „Scopul si regulile de baza ale procesului penal” al titlului I, dezvolta prevederile art. 24 din Constitutie, cu aplicatiune la procesul penal. 

Art. 6, denumit marginal „Garantarea dreptului de aparare”, are urmatorul cuprins:

„Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal. In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa le administreze probele necesare in aparare. Organele judiciare au obligatia sa-l incunostiinteze, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii. Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal. 
Organele judiciare au obligatia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu are aparator ales.” Acestea sunt prevederile art. 6 din Codul de procedura penala, ca „reguli de baza ale procesului penal”, privind „garantarea dreptului de aparare”. Textul art. 6 nu a fost modificat prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 si este in vigoare in forma prezentata.

Codul de procedura penala foloseste termenul procesual de „aparator”, mentinut in mod traditional, iar nu termenul de „avocat”, asa cum prevede Constitutia.

Alin. 2 al art. 6 prevede obligatia organelor judiciare de a asigura partilor din procesul penal deplina exercitare a drepturilor procesuale „in conditiile prevazute de lege”, dar aceasta dispozitie inseamna si ca legea procesuala penala trebuie sa respecte prevederea constitutionala. 

Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.172 alin. 1 teza intai si art.173 alin. 1 din Codul de procedura penala, a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr. 866 din 18.12.2007.

3. Modificand si completand Codul de procedura penala, Legea nr. 356/2006, in art. I pct. 99, a dat art. 172 alin. 1 un alt continut, si anume: „In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii”. Textul alin. 1 al art. 172, inainte de a fi modificat, avea urmatorul continut: „In cursul urmaririi penale aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii”. Se constata ca modificarea adusa art. 172 alin. 1 consta in introducerea in textul legii a urmatoarei sintagme: „care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului”. Aceasta este partea de text care, raportata la art. 24 din Constitutie, se constata ca este o conditionare si o restrangere a dreptului aparatorului de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala privindu-l pe invinuitul sau inculpatul caruia ii asigura apararea si, prin aceasta, este o restrangere si o limitare a insasi dreptului la aparare. 

4. Curtea retine si ca dreptul aparatorului este de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala, iar nu dreptul de a participa la efectuarea actelor de urmarire penala. Tocmai din aceste motive si in mod consecvent se prevede ca aparatorul care asista la efectuarea actelor de urmarire penala, de catre procuror sau de catre ofiterul de politie judiciara, poate formula cereri si depune memorii. Este evident ca memoriile sunt scrise si ca cererile pot fi formulate numai in scris. Rezolvarea acestora se face de catre anchetator, iar in cazurile in care invinuitul sau inculpatul nu este multumit de rezolvarea data, aceasta poate fi atacata conform prevederilor Codului de procedura penala. Faza de urmarire penala a procesului penal are caracteristicile sale juridice si, corespunzator acestora, si reglementarea adecvata. 

Caracteristicile fazei de judecata a procesului penal, prevazute in art. 289 si art. 290 din Codul de procedura penala, nu se regasesc si in faza de urmarire penala.

 5. Curtea mai retine si observatia ca art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza drepturile aparatorului in cadrul asistentei judiciare facultative, potrivit optiunii de asistenta a invinuitului sau inculpatului. In cazurile de asistenta juridica obligatorie, reglementarea legala este alta si incalcarile acestei reglementari atrag sanctiuni juridice diferite. 

6. Textul art. 172 alin. 1, in redactarea anterioara modificarii aduse prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, constituie o restrangere a dreptului la aparare prin modalitatea stabilita pentru aparatorul invinuitului sau inculpatului, de „a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala”, iar nu de a participa la efectuarea actelor de urmarire penala. Aceasta restrangere este determinata de natura anchetei penale, de exigentele acesteia si corespunde prevederilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, privitoare la „desfasurarea instructiei penale”, cazuri in care legea poate restrange exercitarea dreptului aparatorului. Introducerea, insa, in cuprinsul art. 172 alin. 1 a sintagmei „care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea” reprezinta o conditionare si o limitare a dreptului aparatorului de a asista la efectuarea actelor de urmarire penala si, prin aceasta, o incalcare a garantarii dreptului la aparare a invinuitului sau inculpatului. 
7. In temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, care prevede: 

„In caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare”, Curtea observa ca si prevederile art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala au fost modificate si completate prin aceeasi Lege nr. 356/2006, prin art. I pct. 101, si in acelasi sens in care au fost modificate si completate prevederile art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, cu aceeasi conditionare si limitare a dreptului la aparare pentru celelalte parti din procesul penal.

Modificat si completat, textul art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala, in vigoare, are urmatorul continut: „Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea si poate formula cereri si depune memorii”. 

Inainte de modificarea si completarea mentionata, textul alin. 1 al art. 173 avea urmatorul continut: „Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii”. Rezulta, in mod evident, ca modificarea si completarea a constat in introducerea textului „care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea” si ca aceasta reprezinta, de asemenea, o conditionare si o limitare a dreptului aparatorului partii caruia ii asigura apararea si, prin aceasta, a insasi dreptului la aparare al acelei parti din procesul penal. 
Pentru aceleasi considerente, Curtea constata ca si sintagma introdusa in cuprinsul art. 173 alin.1 din Codul de procedura penala, anterior mentionata, este contrara prevederilor art. 24 din Constitutie. 

 

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie, precum si al art. 1—3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, 

CURTEA CONSTITUTIONALA

 

In numele legii

 

D E C I D E:

 

Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Florin Aurel Chinde in Dosarul nr. 34/81/2007 al Curtii Militare de Apel, si constata ca prevederea „care implica audierea sau prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea” cuprinsa in acest text, precum si dispozitia „care implica  audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea”, cuprinsa in art. 173 alin. 1 din Codul de procedura penala, sunt  neconstitutionale, fiind contrare art. 24 din Constitutie referitor la dreptul la aparare. 

Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. 

Definitiva si general obligatorie. 

Pronuntata in sedinta publica din data de 20 noiembrie 2007. 

PRESEDINTELE CURTII

CONSTITUTIONALE, 
prof. univ. dr. IOAN VIDA 

Magistrat-asistent, 
Florentina GEANGU

 

 

 

 

 

DECIZIE nr. 75 din 5 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala 

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA 
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 152 din 28 februarie 2008

 

Ioan Vida – preşedinte
Nicolae Cochinescu – judecãtor
Aspazia Cojocaru – judecãtor
Acsinte Gaspar – judecãtor
Ion Predescu – judecãtor
Puskas Valentin Zoltan – judecãtor
Tudorel Toader – judecãtor

              Augustin Zegrean – judecãtor

                Iuliana Nedelcu – procuror

            Marieta Safta – magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Florentin Scaleţchi în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penalã.

La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã faptul cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare pentru lipsã de apãrare şi pentru a depune acte în justificarea excepţiei.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a cererii, arãtând cã încheierea de sesizare a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã în septembrie 2007, existând, prin urmare, timp suficient pentru angajarea unui apãrãtor.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.

Având cuvântul, Ministerul Public solicitã respingerea excepţiei ca devenitã inadmisibilã, întrucât, prin <>Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a constatat cã prevederea „care implicã audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului cãruia îi asigurã apãrarea”, cuprinsã în art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, este neconstituţionalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Florentin Scaleţchi în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã „unul dintre indicatorii procesului echitabil – principiul egalitãţii armelor – nu poate fi atins prin actuala reglementare a art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, atâta timp cât organul de urmãrire penalã are acces nelimitat la toate datele cauzei, iar inculpatul, prin apãrãtor, are dreptul sã cunoascã numai acele acte ce implicã audierea sau prezenţa sa, legea restrângând dreptul la apãrare garantat de Constituţie, care consacrã cã, în tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate, în vreme ce textul de lege limiteazã drepturile apãrãtorului, ale inculpatului, numai la acele acte care implicã audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului.” Se mai aratã cã, anterior modificãrii aduse prin <>art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , art. 172 alin. (1) din Codul de procedurã penalã permitea apãrãtorului învinuitului sau inculpatului sã asiste la efectuarea tuturor actelor de urmãrire penalã.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã în textul de lege criticat se reglementeazã atât drepturile apãrãtorului, învinuitului sau inculpatului în faza de urmãrire penalã, dar şi modalitãţile de încunoştiinţare a acestuia, cu producerea dovezilor în acest sens.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apãrare.

Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece încalcã prevederile art. 24 din Constituţie. Pãrţile procesului penal au dreptul de a fi asistate de apãrãtor la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã şi nu doar la efectuarea acelora care implicã audierea sau prezenţa pãrţii.

Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã „Drepturile apãrãtorului”, aşa cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Din susţinerile autorului excepţiei rezultã însã cã acesta criticã numai dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã.
Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: „În cursul urmãririi penale, apãrãtorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã care implicã audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului cãruia îi asigurã apãrarea şi poate formula cereri şi depune memorii”.

Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a constatat cã prevederea „care implicã audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului cãruia îi asigurã apãrarea” cuprinsã în acest text de lege este neconstituţionalã.
Aşa fiind şi întrucât în prezenta cauzã este criticatã aceeaşi prevedere, sunt incidente dispoziţiile <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale”, iar excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.

Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.47/1992 ,

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

 

DECIDE :

 

Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Florentin Scaleţchi în Dosarul nr. unic 41.070/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penalã.

Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 februarie 2008.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA a-II-a PENALA

 DOSAR NR.41070/3/2006

TERMEN: 24 MARTIE 2008

 

 

 

Domnule Presedinte,

 

 

Subsemnatul, SCALETCHI Florentin, domiciliat in Bucuresti, Str. Aviator Mircea Zorileanu nr.40, sector 1, inculpat in dosarul nr.41070/3/2006 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a-II-a Penala, cu termen la 24 martie 2008, avand ca obiect solutionarea caii de atac a apelului promovat de mine in scopul dovedirii nevinovatiei mele si de Parchetul D.N.A., formulez prezenta

 

CERERE

 

prin care, in baza probelor noi existente si a cadrului juridica nou existent sa dispuneti CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTE A URMARIRII PENALE dispusa in mod nelegal si abuziv de organul de urmarire penala.

MOTIVARE

 

  1. Prin rechizitoriul D.N.A. din data de 02.11.2006 s-a dispus trimiterea mea in judecata, in stare de arest preventiv, sub aspectul savarsirii mai multor infractiuni de trafic de influenta, prevazute de art. 157 c.p. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, fiind retinuta o situatie de fapt si de drept eronata.

 

  1. Tribunalul Bucuresti Sectia a-II-a Penala, printr-o preluare mecanica a aspectelor gresit retinute in rechizitoriu, a dispus condamnarea mea prin sentinta  penala  nr.382/13.03.2007  la  o  pedeapsa  de  rezultanta  6   ani inchisoare.

 

  1. Inalta   Curte   de   Casatie   si   Justitie   a   Romaniei,   prin   decizia nr.3857/08.08.2007 a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe Langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – DNA impotriva incheierii din 25 iunie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia I Penala, in dosarul nr. 41070/3/2006(1153/2007) si a admis recursul declarat de mine si a dispus punerea deindata in libertate a mea.
  2. Curtea Constitutionala prin decizia nr. 1086/20.11.2007 publicata in M.O., Partea I, Nr.866/18.12.2007 a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin.l, teza intai din Codul de procedura penala si a constatat ca prevederea care implica audierea in prezenta invinuitului sau inculpatului caruia ii asigura apararea, cuprinsa in acest text precum si dispozitia care implica audierea sau prezenta partii careia ii asigura apararea, cuprinsa in art. 173 alin 1 din codul de procedura. penala sunt neconstitutionale, fiin contrare art. 24 din Constitutie referitor la dreptul la aparare.

 

Fata de toate aceste aspecte juridice noi se impune, in faza procesuala a apelului, o singura solutie si anume CONSTATAREA NULITATII ABSOLUTE A URMARIRII PENALE.

 

In reglementarea codului de procedura penala nulitatile absolute sant, in acelasi timp si nulitati exprese prevazute in art. 197 alin. 2 si intervin in cazul incalcarii unor dispozitii legale care au o importanta deosebita in desfasurarea procesului penal.

In cazul nulitatii absolute vatamarea procesuala este prezumata iuris et de iure iar eel care o invoca nu trebuie sa faca dovada existentei vatamarii. Pentru mine vatamarea este evidenta, prin exercitarea masurilor de represiune si prejudiciul material si moral a devenit evident si cu o cuantificare care va fi facuta separat de aceasta cauza penala. De asemenea nulitatea absoluta poate fi invocata in orice stare a procesului si nu poate fi inlaturata in nici un mod.

 

Prin incalcarea dreptului fundamental la aparare, garantat de legea fundamentala Constitutia si legile Internationale, prin arestarea mea cu ocazia unui flagrant care a sfidat orice aspect de legalitate, s-a realizat o evidenta eroare juridica, compatibila cu o nulitate absoluta a actelor de urmarire penala.

 

Efectul nulitatii actelor de urmarire penala atrage ineficienta juridica a tuturor actelor principale si subsecvente intocmite cu incalcarea legii. Atat doctrina cat si jurisprudenta europeana au consacrat efectul extensiv al nulitatilor absolute.

 

Astfel codul de procedura penala Italian consacra efectul extensiv deplin drept asupra actelor intocmite ulterior actului viciat, iar in cazul actelor respective sunt sau nu lovite de nulitate in functie de legatura lor cu actul viciat.

 

In art. 170 din codul de procedura penala francez se arata ca trebuie supuse sanctiunilor nulitatii atat actele intocmite cu incalcarea legii, cat si procedura ulterioara acestora.

 

Codul de procedura penala roman nu cuprinde dispozitii exprese in ce priveste efectul extensiv al nulitatii, urmand ca propagarea acestui efect sa fie apreciata in fiecare caz.

 

Jurisprudenta constanta a Curtii de Apel Bucuresti evoca situatia ca probele trebuie sa aiba un continut precis pentru a forma convingerea instantei de judecata ca reflecta adevarul. In situatia in care sant lipsite de coeziune, iar completarea cercetarilor nu mai este posibila, solutia de achitare a inculpatului se circumscrie dispozitiilor art. 66 (1) din codul de procedura penala si art.21 alin.(3) din Constitutia Romaniei. (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala, Decizia nr. 805/23.11.2006 ramasa deflnitiva prin nerecurare).

 

Pentru aceste ratiuni Juridice, prin raportare la noul cadru juridic impus de decizia nr. 1086/20.11.2007 a CCR, singura solutie care se poate pronunta este cea a achitarii inculpatului SCALETCHI Florentin, prin constatarea nulitatii absolute a urmaririi penale, in baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a din c.p.p.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

18.02.2008

 

Articol ziarul VIP din aprilie 1995

 

 

 

Simpozioane organizate de OADO în 2006

 

 

 

Pasaje din RAPORTUL PE ANUL 2005 cu casa părinţilor Monicăi Macovei

şi

 Capitolul – ÎN LOC DE CONCLUZII

 

……………….

 

– Chiar dacă a tăcut mâlc, hotărârea instanţei prin care părinţii doamnei Macovei se aleg cu o casă, încălcând flagrant drepturile fundamentale ale adevăratului proprietar, nu putea să apară dacă „apărătoarea neînfricată a drepturilor omului”, doamna Macovei, nu era ministru. Iar ingerinţa politicului şi puterii în actul de justiţie este şi mai vizibilă atunci când ne referim la „conclavul de taină”, al „triumviratului dreptăţii” – Tăriceanu, Macovei, Patriciu.

 

……………..

 

 

IN LOC DE CONCLUZII

 

 

Firesc ar fi fost ca anul 2005, să aducă schimbările în bine, atât de aşteptate de noi toţi. Nu le-a adus însă. Dimpotrivă, în multe domenii importante se înregistrează încălcări nepermise şi păguboase, în ciuda declaraţiilor sforăitoare şi a prezentărilor festiviste.

         Preşedintele României declara, pe un ton rituos, care nu admitea nici cea mai mică aluzie contrară, că actualul guvern este cel mai bun, din câte a avut România, vreodată. Aceasta este viziune Domniei sale şi o respectăm.

-Este cel mai bun guvern, pentru că numai în decurs de un an a reuşit să reducă la jumătate ritmul dezvoltării economice, cu toate componentele pe care le incumbă acest lucru.

-Este cel mai bun guvern, pentru că a reuşit să bulverseze mediul de afaceri, prin inconsecvenţa politicii fiscale, situaţie de natură a descuraja posibilii investitori străini şi, nu în ultimul rand, pe cei autohtoni.

         -Este cel mai bun guvern pentru că aplică o politică de jecmăneală a populaţiei, introducând noi taxe, impozite şi biruri, cu o imaginaţie debordantă. N-a scăpat şi nu va scăpa nimeni şi nimic.

         -Este cel mai bun guvern, prin modul în care ştie să ocolească mecanismele democratice. Promovarea pachetului de legi, cu asumarea răspunderii nu ascunde decât tendinţele voluntarist-autoritariste, alături de potopul de hotărâri guvernamentale şi ordonanţe de urgenţă, peste capul legislativului şi în ciuda criticilor pe care le făceau acestor practici în perioada în care se afla în opoziţie.

         -Este cel mai bun guvern pentru că ştie şi se străduieşte să nu respecte prevederile Constituţiei, care pentru primul-ministru au valoarea unei reţete din cartea de bucate. Numai că în acest domeniu, nu pun piper, că nu-mi suportă stomacul, Constituţia, însă, trebuie respectată pentru că altfel guvernul n-ar mai trebui suportat de cei care devin simple păpuşi în jocul intereselor.

         -Este cel mai bun guvern pentru că a reuşit să-şi subordoneze Justiţia, care din zeiţă şi stăpână a devenit fata în casă a celei care se numeşte pompos ministrul justiţiei.

         -Este cel mai bun guvern pentru că minciuna sfruntată a luat forma comunicatului oficial care este “literă de evanghelie”, chiar dacă între adevăr şi conţinutul acesteia este o discrepanţă flagrantă.

         -Este cel mai bun guvern pentru că ştie să-şi apere şi oblojească acoliţii, clamând adevărul şi dreptatea.

         -Este cel mai bun guvern pentru că a reuşit să facă dintr-un segment al societăţii civile, un car de admiratori, care şi-au abandonat idealurile şi menirea şi au devenit sicofanţi ai puterii sau chiar uneltele acesteia, care au rolul de a contracara orice tentativă critică.

         -Este cel mai bun guvern în a-şi batjocori cetăţenii, cerând declaraţii lunare de la mame că mai au încă, în îngrijire copii, pentru a putea primi subvenţia de doi poli.

         -Este cel mai bun guvern, pentru că trădează cu nonşalanţă interesele ţării printr-o politică externă tâmpă şi antinaţională.

         -Este cel mai bun guvern pentru că reuşeşte să resusciteze metode şi practice comuniste, sub marca liberalismului.

         -Este cel mai bun guvern de taxe şi impozite, care-i sărăceşte şi mai mult pensionari în speranţa iluzorie a unor servicii medicale, la fel de deplorabile pe care le-au plătit, deja, cu vârf şi îndesat, de-a lungul vieţii.

         -Este cel mai bun guvern care crede că le ştie pe toate şi are cele mai nesemnificative contacte cu specialiştii din diverse domenii.

-Este cel mai bun guvern care, aplicând opiniile generoase ale unui fost ministru al transporturilor, actualmente preşedinte al ţării, nu s-a lăsat păcălit şi n-a construit nici măcar un metru de autostradă. Ca să nu mai vorbim de starea drumurilor, drumuri în care Capitala este un adevărat furnicar.

         -Este cel mai bun guvern, care din lupta anticorupţie a făcut o glumă bună.

         -Este cel mai bun guvern pentru că nu a reuşit să se emoţioneze de durerile şi suferinţele celor loviţi de inundaţii şi i-a lăsat de izbelişte, fără un acoperiş deasupra capului, că doar nu era să le construiască hoteluri şi în corturi se poate locui foarte bine. Fără să mai plătească întreţinerea şi căldura care au devenit un lux.

         -Este cel mai bun guvern pentru că ştie să arunce propriile turpitudini pe seama adversarilor politici.

 

 

         Dimpotrivă.

        Ar fi timpul să trăim bine !

        

 

 

 

 

 

Capitolul III

 

U, LTIMA ORĂ : ROMÂNIA ARE, ÎN

ANUL 2013, UN CONDAMNAT LA MOARTE,

 – expresie a unei justiţii independente şi a modernizării statului dde drept –

 

 

         Acest capitol este rezervat domnului Prof. Florentin Scaleţchi.

            Spirit liber – veşnicul îndrăgostit de libertate Florentin Scaleţchi, acum aflat după gratii în închisoarea de maximă siguranţă Rahova, ne-a desemnat drept „mesagerul” gândurilor şi frământărilor lui sufleteşti, pe care le redăm ad litteram în paginile ce urmează.

*

*          *

 

MOARTEA ARE, CÂTEODATĂ, SENTIMENTE

 

de Florentin SCALEŢCHI

deţinut politic

 

 

Eu am privit moartea

În ochi.

M-am conversat cu ea

Despre vrute şi nevrute.

Am întrebat-o de ai ei.

Apoi,

Fără să-mi tremure glasul,

Fără să-mi lăcrimeze ochii,

I-am spus :

-Putem merge, sunt gata !

Dar ea mi-a întors spatele

Şi a plecat

De una singură.

Sunt sigur, de atunci,

Că moartea are câteodată

Sentimente.

Ba chiar mai multe

Decât oamenii !

 

 

         Încarcerat fiind în 27 februarie 2013, după ce mi-am adunat gândurile şi luând, în modul cel mai serios posibil, în considerare deciziile Tribunalului Bucureşti în Dosarul civil nr. 10353/3/2011, în Şedinţa civilă nr. 95 din 26.01.2011, confirmată prin Sentinţa de recurs nr. 658 din 30 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care, referitor la condamnarea din 26 martie 1985,  s-a “constat caracterul politic al condamnării”, adică cei 5 ani de închisoare executaţi în condiţii de exterminare totală mi-au fost FURAŢI din viaţă, am decis că  este obligatoriu să fac ceva pentru propria mea libertate.

         Cum, odată cu trecerea timpului, lupta pentru drepturile omului în România a devenit deosebit de periculoasă, domeniu în care am activat eu în ultimii 24 de ani, iar astrele mi-au fost nefavorabile, am avut neşansa istorică de a deveni, după 17 ani impecabili, plini de succese şi respect, victima unor noi abuzuri, în urma cărora, după o mascaradă de proces de numai două luni, am fost aruncat din nou în temniţă, pentru a executa o nouă pedeapsă de 6 ani din aceeaşi viaţă greu încercată, ca urmare a unei comenzi politice prezentate în cel de-al doilea capitol al acestei broşuri.

         În cazul de faţă, am găsit de cuviinţă să fac o cerere legală la Tribunalul Bucureşti, de constatare la executare, prin care să pot face şi computarea, conform art.88 Cod penal, a celor 5 ani executaţi ca urmare a abuzului statului comunist, adică să constate că am executat la zi, ba chiar cu câteva luni mai mult, cei 6 ani de închisoare şi să fiu pus în libertate, beneficiind, nu de clemenţă, ci de ceea ce legea prevede.

         Toate astea după ce, în paralel cu procesul care m-a adus în închisoare, am făcut şi REVIZUIREA aceleiaşi Sentinţe din 26 martie 1985, faptele de atunci devenind concurente cu cele de azi, ca urmare a acceptării în principiu şi suspendării în tot a instanţei şi reluându-se procesul de la zero în instanţa de fond.

         Procesul de revizuire a durat 5 ani şi sentinţa a devenit definitivă după judecarea pe fond, apel şi recurs la ÎCCJ.

         Tribunalul în schimb  – din nou aflat sub presiunea şi ameninţarea DNA ca urmare a comenzilor politice venite de la Preşedinţie referitor la persoana mea, care “deranjez” foarte tare pe cineva  – prin declararea ca netemeinică a cererii de revizuire, mi-a reconfirmat că sunt în continuare condamnat la moarte, cum de altfel deciseseră şi toate instanţele de la Revizuire şi, implicit, au confirmat faptul că statul comunist nu a dispărut niciodată !

         În ceea mă priveşte, după această ultimă decizie a Tribunalului Bucureşti şi a motivării date în afara legii, am ajuns la o concluzie de-a dreptul halucinantă – Vreau să fiu executat ! Dacă nu mi-ar aparţine, n-aş fi crezut că în România cineva poate să tragă o astfel de concluzie în anul 2013 al mileniului III.

         În mod paradoxal, a admite teza Tribunalului Bucureşti şi a Noii Securităţi = Parchetul DNA, ar însemna că de fapt ne aflăm în faţa unei hotărâri ce nu poate fi schimbată şi, legală şi temeinică fiind, aplicăm Codul de procedură penală : îl scăpăm pe Scaleţchi de detenţia rămasă şi, aplicându-i pedeapsa cea mai mare, nu le rămâne altceva de făcut decât să mă împuşte sau, ca să fie moartea mai originală, să mă  spânzure, chiar dacă am fost declarat erou naţional şi recunoscut deţinut politic, chiar dacă, tot printr-o sentinţă judecătorească, s-a recunoscut că am fost condamnat politic – deci ilegal – şi am executat degeaba 5 ani de închisoare în regim de condamnat la moarte şi recluziune totală, chiar dacă am mai făcut şi Revizuire care, prin soluţia dată definitiv după 5 ani de procese, s-a pronunţat pe fond. De altfel, sentinţa dată în anul 2011 de Instanţa de fond, este o soluţie nouă de fond prin care Decizia Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti din 26 martie 1985 este din nou menţinută, conform art.405 alin.1 şi 2 C.p.p., deci, pe cale de consecinţă, eu, Florentin Scaleţchi, sunt din nou condamnat de două ori la moarte pentru complot în vederea trădării, subminării şi sabotării societăţii comuniste din Republica Socialistă România, deşi suntem în plin capitalism şi în aşa-zisa Românie – ţară membră ONU, NATO şi UE.

         Dar, evident, trebuie să mă execute, chiar dacă faptele pentru care am fost condamnat sunt dezincriminate încă de acum 24 de ani.

         E noaptea minţii ! Numai în România mileniului III Justiţia lui Traian Băsescu, a unor minţi bolnave, mai poate născoci asemenea aberaţii, monstruozităţi şi anomalii, pur şi simplu de neimaginat pentru un om normal.

         Acest stat al lui Traian Băsescu îl relegitimizează pe DICTATORUL Nicolae CEAUŞESCU, cu regimul comunist şi crimele lui cu tot, în condiţiile în care la 31 decembie 1989 România a aborgat condamnarea la moarte,  iar în 18 decembie 2006,  Traian Băsescu a declarat comunismul în afara legii, calificându-l drept ilegal, ilegitim şi criminal, aceast “gest de mare curaj !?! ” dovedindu-se a nu fi altceva decât o sinistră farsă.

         Cred că a venit momentul să le dau satisfacţie deplină acestor creaturi abjecte, motiv pentru care voi cere public reintroducerea pedepsei cu moartea (special pentru mine) şi executarea mea de urgenţă de către plutonul de execuţie, în faţa căruia am mai fost dus de două ori, cerere motivată de decizia primită ca umare a Revizuirii din 2007 şi a ultimei decizii a Tribunalului Bucureşti.

         Azi sunt mai convins decât ieri şi probabil mai convins ca niciodată că a venit momentul să transmit public că vreau să înceteze acest calvar prin care trec de aproape 30 de ani, atât eu, cât şi cei apropiaţi mie şi să cer să fiu executat de plutonul de execuţie care va apare odată cu reintroducerea PEDEPSEI CU MOARTEA.

         Cred că din poziţiile pe care le-am avut de fost condamnat la moarte în regimul comunist, de vicepreşedinte al Comisiei legislative, juridice şi a drepturilor omului, persoana care, din perspectiva propriei mele exprienţe, am determinat Consiliul Frontului Salvării Naţionale, din care făceam parte, ca în 31 decembrie 1989 să ofere „cadou” naţiunii române desfiinţarea din legislaţia noastră a condamnării la moarte, dar şi în calitate de contribuabil care şi azi este în continuare condamnat la moarte, am căderea morală să cer Guvernului, Parlamentului României şi Preşedinţiei ca, printr-un Refrendum naţional, să reinstituim ceva despre care credeam că românii nu-şi mai doresc niciodată, şi anume – Pedeapsa cu moartea – iar eu să fiu primul dintre cei executaţi, deoarce Justiţia română asta a hotărât în cazul meu.

         Sper ca dispariţia mea dintre cei vii să nu fie inutilă, ci să aducă o schimbare de fond şi nu de formă, cum vedem că se întâmplă în România în ultimii 24 de ani.

         O naţiune care nu a reuşit să schimbe nimic în legislaţia penală moştenită de la comunişti, rămânând la Codul penal şi Codul de procedură penală din anul 1969, spune aproape totul despre cât de greu ne este să înţelegem că lumea evoluează, că cerinţle sunt altele, că se doreşte o cale nouă, o gândire progresistă, că e nevoie de legi noi, care să-i protejeze şi să-i ajute pe oameni, nu să-i umilească şi să-i distrugă.

         Răi au fost comunişti, răi sunt şi aceşti capitalişti pârâţi !

         Ajuns la apogeul neputinţei de a înţelege această Justiţie abuzivă, perfidă şi profund imorală, a venit momentul suprem să-mi doresc şi să-mi venerez moartea „RECONFIRMATĂ DE ACTUALA JUSTIŢIE BĂSISTĂ”.

         Vă rog, dragii mei compatrioţi, pe toţi cei care vă doriţi reintroducera pedepsei cu moartea în această ţară, să mă susţineţi şi să participaţi la referendum.

 

         Vă mulţumesc !

 

 

                             PLUTONUL DE EXECUŢIE

 

          de Florentin SCALEŢCHI

                           deţinut politic

 

 

Simpatici,

Foarte simpatici băieţii ăştia

Din plutonul de execuţie !

Tocmai mă legaseră la ochi

Şi se pregăteau

Să apese pe trăgaci,

Când a sunat goarna libertăţii.

Au ratat la milimetru

Şansa de a fi ultimul lor împuşcat.

Şi pentru că au rămas

Dintr-odată pe drumuri,

I-am luat,

Pe băieţii din plutonul de execuţie

La mine acasă.

Îi aşez zilnic cu mine la masă.

Ascultăm împreună muzică,

Udăm florile

Şi vorbim despre poezie.

Adevărul e că nu pot trăi fără ei.

Din când în când,

Ca să ne distrăm,

Eu mă aşez cu spatele la zid

Şi ei ţintesc cu gloanţe imaginare

Asupra mea.

Gust cu maximă emoţie momentul !

Băieţii din plutonul de execuţie

Îşi fac cu tragere de inimă datoria.

Doamne, ce ne mai distrăm !

Râdem împreună

Ca smintiţii….

 

 

 

 

 

Redăm extras din Sentinţa civilă nr. 95/2011

 

 

. . . . . . . . . . . . . . . . .

 

 

DOSAR nr. 10353/3/2010

(592/2011) 

 

 

 

ROMANIA

 

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

 SECŢIA A III A CIVILĂ

ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

 

DECIZIA CIVILĂ NR. 658

 

Şedinţă public de la 30 mai 2011

 

 

Curtea constituită din :

 

PREŞEDINTE – MARIANA HARALAMBE

JUDECĂTOR – FĂNICA PENA

JUDECĂTOR – CRISTINA NICA

GREFIER – LARISA MONICA BOBOC

 

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost reprezentat de procuror Val Dumitru Cătălin.

Pe rol soluţionarea recursurilor formulate de reculentul-reclamant Scaleţchi Florentin şi de către recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 95 din 26.01.2011 pronunţate de Tribunalul Bucureşti-secţia a IV a Civilă în dosarul nr. 10353/3/2010.

 

Cauza are ca obiect – pretenţii-despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.

La apelul nominal făcut în şedinţă public se prezintă avocatul Costei ion, în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant Scaleţchi Florentin, în baza împuternicirii avocaţiale seria B nr. 151278/24.05.2011 eliberate de Baroul Bucureşti, pe care o depune la dosar în şedinţă public şi consilierul juridic Ciobanu Andreea, în calitate de reprezentant al recurentului-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în baza delegaţiei de reprezentare pe care o depune la dosar.

 

 

Procedura de citare este legal îndeplinită.

 

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează faptul că recursurile promovate în cauză au fost motivate, fiind communicate motivele părţilor adverse, după care, Curtea pune în discuţie excepţia tardivităţii recursului reclamantului declarat împotriva sentinţei civile pronunţade de instanţa de fond, precum şi excepţia nulităţii pentru nemotivarea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare şi acordă cuvântul asupra acestor excepţii.

 

…………………………

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

 

Ia act de renunţarea la judecata recursului împotriva încheierii de 26 ianuarie 2011, pronunţate de Tribunalul Bucureşti –Secţia a IV a Civilă în dosarul nr. 10353/3/2010.

Respinge recursurile formulate de recurentul-reclamant Scaleţchi Florentin şi de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr 95 din 26 ianuarie 2011 pronunţate de Tribunalul Bucureşti-Secţia a IV a Civilă, în dosarul nr. 10353/3/2010, ca nefondate.

 

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă public, azi, 30 mai 2011.

 

 

 

 

 

 

Decizia de neconstituţionalitate a Curţii Constituţionale

 

 

 

Capitolul IV

C ĂTE CEVA DESPRE PREŞEDINTELE FONDATOR AL OADO,

Florentin SCALEŢCHI

UN RECIVIDIST LA LIBERTATE –

 

 

         Revenind la seara de 27 februarie 2013, când Preşedintele OADO, domnul Florentin Scaleţchi, a fost rearestat, nu vom reitera „nedumerirea” noastră – desigur, o nedumerie retorică – asupra felului în care postul de televiziune B 1Tv  a prezentat „această mare realizare a justiţiei în lupta cu corupţia”, redactorii de la televiziunea în cauză manifestându-se extrem de virulent, am zice noi că aproape cu aceeaşi „mânie proletară” dovedită de Traian Băsescu în momentul martie 1985, despre care am făcut referi la capitolul I. 

 

          În disperarea lor de a dovedi că, dacă nu au reuşit să-şi depăşească maestrul, cel puţin sunt pe-aproape, discipolii „beunu tvau lansat ştirea înainte ca  lucrurile să se precipite !

 

         Încă ne mai întrebăm – bineînţeles că tot retoric – când şi mai ales de unde au aflat despre acţiunea de reţinere a Prof.Florentin Scaleţchi. De asemenea, poate că cineva ar trebui să ne spună cine le-a „furnizat” datele prezentate, acestea fiind total neadevărate.

 

         Dar cui îi pasă de toate acestea ?!?

 

         Desigur, poate multora dintre români, dar în niciun caz acelora care sunt îndrituiţi să ia atitudine.

 

         În contrapondere cu aceşti „adevăraţi deontologi din mass-media !?!”,  redăm în paginile următoare recomandări, gânduri, opinii şi caracterizări, primite de la persoane din diferite medii socio-profesionale, unii semnatari fiind adevărate personalităţi.

 

         Facem acest lucru pentru că – nu-i aşa ? –  după ce „acuzareaşi-a făcut numărul, în mod firesc urmează şi pledoaria „apărării!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Expertiza psihologică

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Felicitări de la Secretarul general ONU –    BAN Ki-moon, din 2012 şi 2013

 

 

 

 

 

Florentin SCALETCHI

 

prizonierul unui destin contorsionat

 

Născut la Constanta, absolvent al Institutului de Marină ”Mircea cel Bătrân”, căpitan de navă la 26 de ani, condamnat la moarte în 1985, de către autoritătile comuniste pentru deturnarea mineralierului Uricani, cu intentia de a fugi din tară, dus de două ori în fata plutonului de executie, eliberat din închisoare la Revolutie, Presedinte al Organizatiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO)…

 

Libertatea si nelinistea mării, orizont deranjat doar de răsăritul si de apusul soarelui, de peretii scorojiti ai celulelor, de sunetul metalic de cătuse…

 

Asa ar arăta radiografia unui destin nearmonios, trăit până acum de Florentin Scaleţchi. si totusi, cărăusul acestor poveri ciudate, plimbat de viată de la o extremă la alta, are puterea sau poate darul de a zâmbi, echilibrul de a nu se prăbusi, forta de a-si dori mereu să meargă mai departe.

 

Un organizator plin de idei, mânat de energie si de un neastâmpăr aproape copilăresc, el mai are iarăşi de înfruntat un obstacol pe care soarta, în ironia sa, i l-a pregătit…

 

O altă răsucire care nu-i va altera însă, una din calitătile lui fundamentale – omenia!

 

Un singur cuvânt care poate defini adevăratul profil a lui Florentin Scaleţchi.

 

 

 

Gelu Voican VOICULESCU

 

 

12 martie 2013

 

 

 

 

 

 

FLORENTIN SCALEŢCHI,

alergător după dreptate…

 

Felul de a fi al lui Florentin Scaleţchi este unul paradoxal, în aparenţă. În realitate, după ce îl cunoşti mai bine îţi dai seama că felul lui de a fi este dictat de dorinţa de a face bine celorlalţi, indiferent dacă pentru aceasta trebuie să recurgă la mijloace ce unora le par greu de imaginat.

 

Ca să explic o astfel de caracterizare este suficient să mă refer la felul în care a înţeles să protesteze împotriva regimului abuziv comunist, alegând calea unui protest nemaiîntâlnit: acela de a pleca din ţară cu vaporul pe care era numit comandant, împreună cu tot echipajul şi cu doar doi oameni, unul dintre ei actor şi poet, la modul propriu ca şi Scaleţchi, de unde şi impresia unei veritabile construcţii cinematografice.

 

De altfel, însuşi Florentin Scaleţchi, om cu simţul condeiului şi talent literar, a publicat ulterior o carte despre această poveste fenomenală a vieţii lui ce poate sta la baza scenariului unui film captivant.

 

Dar până acolo, până la a scrie relaxat şi detaşat despre această teribilă încercare a vieţii lui, Florentin Scaleţchi a fost condamnat la moarte şi a ajuns de două ori în faţa plutonului de execuţie şi numai şansa istorică a făcut să nu zacă acum într-un mormânt neştiut din spatele închisorii Jilava. În schimb, a ajuns din nou, şi nu pentru prima dată, după Revoluţie, între zidurile penitenciarelor despre care are o experienţă atât de tragică.

 

Acuzaţia este una care n-a putut sta în picioare decât după ce infracţiunea de mită, presupusă ca fiind săvârşită de el, a fost interpretată ca având drept laturi constitutive şi calitatea unui făptuitor care nu este funcţionar de stat, dar şi împrejurarea că banii i-au fost lăsaţi cu titlu de sponsorizare pentru Organizaţia de Apărare a Drepturilor Omului, al cărui Preşedinte fondator este.

 

Nu am căderea şi nici datele să reanalizez dosarul, şi la fel ca şi Florentin Scaleţchi, iau lucrurile aşa cum sunt. Ştiu însă că el a fost şi a rămas un alergător după dreptate, cum sună ce-a de-a opta fericire din Noul Testament şi unde scrie că astfel de oameni vor fi fericiţi.

 

Oricum, Florentin Scaleţchi este un om atipic şi un deţinut atipic care, şi acolo între zidurile celulelor, nu pregetă să facă bine oamenilor, atât celor de lângă el, cât şi celor la care se gândeşte mereu, scriind cărţi despre drepturile omului, despre modul ideal în care crede el că acestea pot fi apărate.

 

Întrucât l-am cunoscut şi l-am apreciat pe măsură ce l-am înţeles, nu pot decât să susţin că Florentin Scaleţchi este un om al societăţii, ajuns într-o situaţie limită tocmai din cauză că s-a dedicat binelui pentru această societate, riscând mai mult decât ar fi trebuit.

 

Florentin Scaleţchi, un om de o rară sensibilitate, a scris cândva o carte de poezii ce începea cu suferinţa atroce a mamei sale când a fost condamnat de regimul opresor comunist şi se sfârşea cu strigătul de disperare al micuţei sale fiice atunci când a fost din nou condamnat în regimul de libertate pentru care şi-a riscat viaţa.

Prin ceea ce a făcut, prin felul în care a răspuns provocărilor vieţii sale, Florentin Scaleţchi este, aşa cum am spus de la bun început, un om paradoxal a cărui suferinţă vine de acolo  de  unde  nici el, nici cei din  apropierea  sa  nu s-ar fi aşteptat vreodată.

 

 

Prof.univ.dr. Ion Marin

 

3 aprilie 2013

 

 

 

 

 

FLORENTIN SCALEȚCHI

 

 

            Din dorința de a face bine celorlalți, Florentin Scalețchi a căpătat obișnuința de a-și face rău lui însuși. Poate a greșit în raport cu legea, am însă serioase îndoieli c-a făcut-o cu intenție, ci pur și simplu din pricina firii sale de copil mare, care, de dragul jocului în care este prins, uită câteodată să fie atent la regulile acestuia.

 

Chiar făcutul binelui pare să fie jocul, de aici și preocuparea, cu nuanțe rebel-mesianice uneori, pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului. Sunt cunoscute realizările sale pe această linie, ca și recunoașterea internațională de care ele s-au bucurat.

 

             Personal, ca om care îl cunoaște de aproape 40 de ani, îmi este foarte greu să accept faptul că Florentin Scalețchi e lipsit de libertate. Adică tocmai de dreptul în care crede atât de mult și pentru care a fost la un pas să-și piardă viața.

 

I-a adus multe izbânzi lupta pentru dreptul acesta, toate umbrite însă, aproape ca într-o tragedie antică, de pierderea vremelnică a acestui drept în plan personal.

 

            Personalitate polivalentă, cu activități semnificative în domenii diverse, precum media, creația literară, învățământul superior, societatea civilă, Florentin Scalețchi merită totuși un alt statut decât cel de proscris social.

 

A plătit, în plan sufletesc chiar cu supra măsură, pentru greșelile făcute. Au nu doar copiii săi nevoie de el, ci însăși societatea căreia-i poate fi mai util în libertate decât închis.

 

Are, dacă mi se permite expresia, chiar libertatea nevoie de Florentin Scalețchi, în numele faptelor bune din trecut, dar și al celor ce pot apărea în viitor.

 

            Sunt absolut convins că el a tras toate concluziile necesare din tot ce i s-a întâmplat și i se întâmplă și că va ști de acum încolo să-și tempereze candoarea compulsivă, ca să nu zic nesăbuința, astfel încât legea să nu mai aibă niciodată de suferit de pe urma lui, și nici el de pe urma legii.

 

Florentin Scalețchi are resurse intelectuale și morale pentru a depăși accidentul judiciar căruia i-a căzut victimă. Prin urmare, merită fără nicio ezitare să i se întindă mâna de care are nevoie.

Sistemul de drept, deși este condus de  oameni, are și obligația, și puterea de a fi mai drept decât oamenii !

 

            Cu sinceritate și speranță,

 

 

                        Ștefan MITROI

jurnalist și scriitor

 

Mai 2013

 

 

 

 

Florentin SCALETCHI

 

Il cunosc pe Florentin Scaletchi de la aparitia sa in spatiul public, dupa 1990, cand a inceput sa se afirme ca militant pentru drepturile omului si libertatile cetatenesti si la modul teoretic, conceptual, prin activitatea sa publicistica si editoriala, si in planul practicii, prin demersurile concrete, ale sale si ale ONG-ului de profil pe care l-a intemieiat si il conduce.

Inainte de 1989 aflasem insa despre el, asemenea multor romani, ca despre o legenda, dupa forma sa spectaculoasa de protest fata de regimul comunist, iar dupa Revolutie am apreciat, in cunostinta de cauza, gratie cartilor sale autobografice, curajul si mesajul gestului sau.

 

Apreciez de asemenea activitatea sa in domeniul mas-media, ca moderator al unei emisiuni tv la care am fost si eu invitat pe probleme de politica mondiala.

 

Deplorabila conjunctura in care se afla astazi liderul civic, militantul pentru drepturile omului si publicistul Florentin Scaletchi este prezentata la modul derutant in presa romana si nu are de castigat in aceasta privinta nici el si nici jusititia romana.

 

Cazul Florentin Scaletchi produce perplexitate si in opinia publica romaneasca, si in lumea activistilor pentru drepturile omului de peste hotare.

 

Dar pe imaginea Romaniei si a justitiei din Romania nu trebuie sa staruie o pata de ceata imputabila acestui caz care este de dorit sa fie elucidat in limitele stricte ale legii si cu celeritate.

 

 

Corneliu Vlad

Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania

Ziarist

 

 

 

 

 

CARACTERIZARE

privind omul Scaletchi Florentin

 

Folosesc acest moment nefericit din viata domnului Scaletchi Florentin pentru a exprima opinia mea cu privire la persoana celui pe care-l cunosc de aproximativ cincisprezece ani, cunoastere ce a fost completată şi de lecturarea materialelor elaborate despre viata dânsului care a fost marcată de suferinţa condamnatului la moarte intr-un regim cu care si-a permis să lupte.

Încă de la început, am remarcat capacitatea de mobilizare şi relaţionare în scopul dezvoltării contribuţiei societăţii civile la reformarea societăţii româneşti.Cetăţeanul Scaletchi s-a remarcat făţă de cei care l-au cunoscut prin potenţialul său de efort precum şi printr-o serie de calităţi ca : sinceritate, ataşament şi dăruire, respect, amabilitate , echilibru şi responsabilitate.

 

Prin lucrările elaborate dovedeşte preocuparea pentru promovarea şi aplicarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.Este o fire sensibilă făţă de fiinţa umană, preţuind deopotrivă viaţa, libertatea, semenul şi nu în ultimul rând, ţara în care trăieste şi poporul său.

 

Versurile scrise de acesta reflectă interiorul său sincer, iubitor de apropiaţi şi de oameni în general, ceea ce îl caracterizare în viata cotidiană.

 

Doreşte sincer să contribuie la mersul pozitiv al societăţii, tot ce a întreprins în viaţa de zi cu zi, fiind îndreptat în sensul de a fi util statului român, societăţii în care trăieşte.

Este o persoană sinceră, respectoasă, fiind remarcat în colectivităţile sau de către persoanele care îl cunosc, drept un interlocutor agreabil, politicos, cu capabilităţi angajante atât fizic cât şi psihic, trăsături care merită puse în valoare.

 

Cunosc faptul că pe lângă proiectele anterioare este preocupat pentru dezvoltarea unui proiect de anvergură privind funcţionarea O.A.D.O. în toate zonele ţării, ca organizaţie de utilitate publică, care să sprijine efectiv evoluţia societăţii româneşti prin prisma promovării şi apărării drepturilor omului, în calitatea sa de Preşedinte fondator.

 

Nefericita situaţie în care se află, reprezintă o stare greu de suportat în condiţiile în care si-a sacrificat cei mai frumoşi ani din viaţă, dar şi cariera, pentru a lupta cu un regim nedrept, cel comunist, şi care nu numai că îi crează traume psihice, îl ţine departe de realizarea unor obiective sincere pe care şi le-a propus, şi anume munca pentru o societate mai bună pentru toţi.

 

În incheiere apreciez calităţile deosebite ale omului Scaletchi aşa cum l-am cunoscut şi imi exprim convingerea că este şi va fi util societătii prin preocupările sale, chiar dacă în acest moment trece printr-o situţie dificilă.

 

Conf. univ. dr. George VELICU

Craiova

 

Martie 2013

 

 

 

CARACTERIZARE

 

pentru Prof.univ.dr. FLORENTIN SCALETCHI –

Presedinte Fondator si in Exercitiu al Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului

 

Am luat cunostinta despre actiunile intreprinse de acesta dupa ianuarie 1990, din prezentarile multiple aparute in mass media romaneasca. De-a lungul anilor am vazut ca acesta a infiintat si conduce organizatia pentru apararea drepturilor omului din romania, organizatie cu recunoastere nationala si internationala.

 

Am citit cele doua volume autobiografice scrise de catre acesta, dupa doua condamnari suferite, una anterioara anului 1990 si cealalta recenta si am constatat ca acest om chiar a suferit pe lumea aceasta mai mult decat altii care isi aroga merite deosebite in promovarea democratiei in tara noastra si se erijeaza, nemeritat, in slujirea unei idei fundamentale, aceea de aparare a drepturilor omului, drepturi universal recunoscute conform declaratiei universale a o.n.u. la care si romania este parte

.

In anul acesta, 2013, am aflat din media ca este condamnat cu executare pentru a treia oara.

 

Citind Raportul privind starea natiunii pe anul 2011, lucrare a O.A.D.O., am luat la cunostinta ca multe personalitati politice si de prim rang din punct de vedere al demnitatilor ocupate in institutii reprezentative si de baza ale Romaniei apreciaza sincer eforturile organizatiei pentru apararea drepturilor omului din tara noastra, ale presedintelui acesteia, domnul prof.univ.dr. Florentin Scaletchi.

 

Aceleasi aprecieri de recunoastere a meritelor organizatiei pentru apararea drepturilor omului si ale presedintelui acesteia, prof.univ. dr. Florentin Scaletchi, au fost exprimate si de personalitati de prim rang din multe institutii europene sau ale comisiilor specializate ale O.N.U.

 

Prof.univ.dr. Florentin Scaletchi a fost, pana la aceasta a treia condamnare, realizatorul unei emisiuni interesante si de succes la o televiziune cu distributie nationala, unde a prezentat idei si persoane care pot contribui la promovarea democratiei in romania, la promovarea in randul tineretului si nu numai a acestor nobile si frumoase idealuri.

 

Intr-o romanie in care justitia incepe sa se contureze, din ce in ce mai mult, ca o institutie fundamentala independenta din punct de vedere politic, consider ca factori de decizie ai statului roman vor analiza si se vor apleca asupra cazului acestui om care a promovat intern si international un program de o certa recunoastere, o organizatie cu peste 20 ani vechime in lupta pentru apararea drepturilor omului, pentru limitarea sau eliminarea mentalitatilor invechite inca existente in comportamentul unor functionari din unele structuri statale.

 

Am constatat ca nume de referinta ale bisericii ortodoxe romane au salutat si apreciat eforturile prof.univ.dr. Florentin Scaletchi si ale organizatiei pe care acesta o conduce in lupta pentru promovarea si apararea unor drepturi fundamentale ale omului, drepturi pe care nu are voie nimeni sa le nesocoteasca.

 

In concluzie, apreciez ca acest om si-a capatat o recunoastere meritata pentru activitatile desfasurate in apararea idealurilor referitoare la drepturile omului din tara noastra si ca in libertate poate sa continue aceasta munca de mare responsabilitate, are pregatirea si expertiza necesara, este un luptator care, mai devreme sau mai tarziu, va continua si va reveni in viata publica din romania, tara membra a Uniunii Europene.

Precizez ca sunt pensionar si nu sunt membru al nici unei formatiuni politice din Romania, imi doresc ca vocea societatii civile sa fie cat mai mult promovata si sa contribuie, alaturi de celelalte institutii ale statului roman, la promovarea drepturilor omului, dreptul la libertate fiind unul fundamental.

 

 

Constantin NEACSU

Martie 2013

 

 

 

 

GÂNDURI PENTRU UN OM CU SUFLET MARE !

 

Întotdeauna mă voi gândi cu drag la dumneavoastră, domnule Scaleţchi, mai ales acum când cineva (se ştie bine cine anume !) v-a încătuşat din nou.

 

  Dar poate fi oare un spirit liber încătuşat?

 

           NU ! Nimeni nu va putea pune stavilă energiei debordante, clocotului acela interior pe care eu îl numesc nebunia vizionarului care refuză să accepte mediocritatea prezentului, sare peste speranţa timidă de mâine şi proiectează realizări pentru viitor. Asta aţi făcut atunci, în primăvara anului 1990, cu Organizaţia pentru Drepturile Omului.

 

 Freud spunea că omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea !

 

Să vă dea Dumnezeu puterea să suportaţi realitatea de azi, deoarece visul dvs. – OADO, există, este o realitate de peste 23 de ani încoace şi va continua să existe, pentru că, nu-i aşa, tot ce faci numai şi numai pentru tine, piere odată cu tine, dar tot ce faci pentru alţii va dăinui mereu !

 

    Noi vă aşteptăm acasă, acasă însemnând OADO !

 

Floare POPA

Colaborator O.A.D.O.

Martie 2013

 

CARACTERIZARE

 

asupra personalităţii omului Scaletchi Florentin

 

 

L-am cunoscut cu ocazia inaugurării Biroului Judeţean al O.A.D.O. şi prima impresie a fost a unui om puternic, cu o vastă cultură şi experienţă de viaţă impresionantă. Un om călit în focul luptei cu un regim ostil oamenilor setoşi de libertate.

 

Mă întreb cum a fost oare posibil să izolezi un asemenea om, să-l ţi în lanturi ? Trebuie să fi prea demn de sine, să ai incredere în oameni şi in Dumnezeu, să ai puterea să rezişti, şi mai mult să te ridici şi să-ţi propui ca ţel în viaţă apărarea drepturilor semenilor tăi.

 

Înfiintarea O.A.D.O. i-a dat posibilitatea să-şi pună în practică trăsăturile de caracter şi cele temperamentale, dar şi cunoştinţele cumulate în instituţiile de învătământ pe care le-a frecventat

.

Din puţinele întâlniri cu domnia sa, mi-am dat că este o enciclopedie de date şi fapte, o istorie în imagini a ceea ce reprezintă viaţa pe pământ, rezistenţa la vicisitudinile istoriei. Un om cu o gândire flexibilă, cu o capacitate de comunicare solidă, motivat profesional, echilibrat emotional şi cu un spirit de colaborare înnăscut.

 

Preocupat pentru binele altora, loial faţă de instituţia pe care o conduce şi faţă de instituţiile statului, exigent dar drept faţă de semenii săi şi mai ales de o sensibilitate care justifică trăirile anterioare.

 

Nu se poate spune că disciplina şi prestanţa nu sunt calităţi personale care îl definesc ca om şi ca un bun creştin.

 

Un asemenea om, un asemenea păstor de oameni, nu poate fi izolat de semenii săi.

 

 Să-i amendăm greşelile, să-l lăsăm pe Dumnezeu să-l judece, să-i sancţionăm faptele neconforme cu realităţile sociale dar să-i redăm demnitatea de cetăţean bine intenţionat care alături de camarazii săi, să se alăture luptei pentru apărarea drepturilor oamenilor împotriva abuzurilor de orice fel.

 

 

Ion GHEORGHICEANU

Craiova

 

2013

 

 

 

PORTRET AL UNUI EROU !

 

 

Aşa se întâmplă cu cei mai curajoşi dintre noi, cei ce au „tupeul” să se opună Sistemului, nu părăsind meleagurile acestea în pribegie, posibil veşnică, dovedind o laşitate civică maladivă, dar şi o lipsă totală de personalitate şi de apartenenţă naţională, ci încercând a spune şi face practic ceva în ideea îndreptării „răului” generalizat şi a redeşteptării conştiinţei naţionale !

 

Florentin Scaleţchi, prin acţiunile civice, dar şi politice organizate cu ajutorul „copilului său de suflet” – Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului – România – organizaţie creată de EL tocmai pentru a apăra cetăţenii şi drepturile acestora în faţa unui Sistem politico-economic atotconducător, a devenit el însuşi o „victimă colaterală”  în acestă luptă inegală a drepturilor individuale şi colective  câştigate şi dovedite cu sânge în 1989, cu  un sistem politic opresiv, perimat, ajuns deja la totala  sa „epuizare„, la punctul său „de fierbere”  politică şi socială.

Culmea, acest om onest, adevărat cetăţean, cu „civismul în suflet„, acest erou necunoscut al „epocii” postcomuniste, iniţiator şi apărător devotat al drepturilor şi libertăţilor oamenilor, a fost „executat” politic tocmai în „numele şi pentru acţiunile” întreprinse de  Sistem în ideea combaterii corupţiei în România!

 

Adică, altfel spus, uitaţi-vă, oameni buni, cum statul român, în lupta sa împotriva corupţiei, a găsit şi condamnat pe cel mai temut corupt al ţării, OMUL care, prin intermediul organizaţiei non-profit creată chiar de dânsul, milita puternic şi deschis tocmai împotriva corupţiei !

 

Şi uite aşa, Sistemul politic românesc a mai sacrificat „pe altarul” democraţiei şi în “numele dreptăţii”, un simbol al luptei împotriva corupţiei, un simbol, printre puţine altele, al apărării drepturilor cetăţeneşti, al apărării democraţiei în România !

 

Am afirmat mai sus că acest sacrificiu a fost făcut în “numele dreptăţii”, dar de fapt este vorba de o dreptate strâmbă a sistemului politic actual, speficică mai degrabă regimurilor totalitare, nicidecum unui stat democrat.

 

 Practic, acest popor român, devenit autist la tot ce se întâmplă cu el şi în jurul său, mai pierde astfel –  (din fericire, pentru puţin timp !) – un izvor de energie pozitivă, un luptător devotat şi dedicat întru totul cauzei dreptăţii în România !

 

 

                                               Daniel NIŢESCU

 

Iunie 2013

 

 

Florentin SCALEŢCHI

 

Cunoscând acest om, am întâlnit în el o personalitate puternică, o experientă de viaţă pe care alţii n-o dobândesc în sute de ani, o cultură foarte bogată, un om de încredere, cu o viziune largă în ce priveşte societatea, hotărât să schimbe mersul lucrurilor în legătură cu respectarea drepturilor omului.

Domnul Scaleţchi a dat dovadă, prin ieşirile sale, prin activităţile sale de o oralitate deosebit de bine pusă la punct, un bun lider, cu o afinitate îndreptată spre literatură; acesta are o multitudine de cărţi publicate, atât din domeniul activităţii dale legate de drepturile omului cât şi lucrări bazate pe creaţie literară, unde dă dovadă de calităţi deosebite în ce priveşte poezia şi proza deopotrivă.

Un om religios, cu frica lui Dumnezeu ! În multe din lucrările sale Îl invocă pe Dumnezeu, dând dovadă de o mare sensibilitate faţă de Biserică, adică faţă de credinţă.

Un om ambiţios, cu proiecte mari, cu dorinţă de reuşită, plin de viaţă, nelipsit de replică, studiind mai tot timpul, preocupat de viaţa oamenilor din România.

 

Petru PAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PE PROPRIU-MI CORP

 

de Florentin SCALEŢCHI

deţinut politic

 

 

Prima autopsie a morţii şi a libertăţii

Am făcut-o pe propriu-mi corp.

M-am tăiat pe mine însumi

Până la sânge

Pentru a-mi lăsa cuvintele

Să zboare fără oprelişti.

Mi-am amputat câteva mari iubiri

pentru a-mi şti visele

Alergând libere prin lume.

Mi-am secţionat anii tinereţii

Pentru a  nu-mi fi îngenunchiat

Niciodată sufletul.

 

 

 

 

 

C U P R I N S

 

 

 

 

Capitolul I

Cazul cutremurător al Preşedintelui

fondator OADO, Prof.univ.dr. Florentin

SCALEŢCHI………………………………………..    5

 

Capitolul II

O justiţie care ignoră legile şi deciziile

obligatorii ale CCR………………………………..   40

 

Capitolul III

Ultima oră – România are, în anul 2013, un

Condamnat la moarte……………………………..  101

 

Capitolul IV

Câte ceva despre Preşedintele fondator

OADO, prof.Florentin Scaleţchi……………..  120

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: