Monthly Archives: Aprilie 2014

PROTEST

S-A ÎNTÂLNIT DE NENUMĂRATE ORI CU

PROCURORI ŞI JUDECĂTORI.

A ŢINUT PRELEGERI ÎN FAŢA LOR.

Atunci nu era un pericol social !

I-AU TRECUT PRAGUL POLITICIENI

DE PRIM RANG

Atunci nu era inamicul public nr. 1 !

I-AU TRIMIS SCRISORI DE FELICITARE

INSTITUŢII ŞI FUNCŢIONARI INTERNAŢIONALI

DE PRESTIGIU

Atunci nu i se punea la îndoială onorabilitatea !

S-A BĂTUT PENTRU DREPTURILE

A MII ŞI MII DE OAMENI

Atunci nu i se contesta buna-credinţă !

S-A AFLAT ÎN PRIMA CONDUCERE A ROMÂNIEI

POSTDECEMBRISTE

Atunci nu punea în pericol ordinea publică !

 

Cui îi este frică de Scaleţchi ?

Ar avea de suferit statul de drept şi democraţia

dacă el ar fi în libertate ??

 

De ce instanţele nu au ţinut cont de viciile de procedură pe care trei avocaţi de mare prestigiu şi probitate profesională

le-au prezentat cu claritate în toate instanţele ?

Aceasta să fie esenţa statului de drept ?

Aceasta este Justiţia reformată de doamna Macovei ?

 

 

 

 

P R O T E S T

Au trecut 427 (patrusutedouazecisisase) zile de când, printr-o conspiraţie mişelească, Preşedintele Fondator OADO, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, a fost rearestat. După o înscenare juridică odioasă şi o cercetare şi condamnare abuzivă, netemeinică şi nelegală, prin care instanţe după instanţe de judecată, sub presiunea vizibilă a DNA, au ignorat atât cererile avocaţilor, cât şi ale OADO, încălcând în mod repetat procedura şi, implicit, drepturile fundamentale ale acestui om care, pentru a doua oară în viaţă, trăieşte drama de a deveni din nou deţinut politic într-un regim aşa-zis democrat, regimul Băsescu, pentru că, prin opiniile lui, ieşirile publice, a deranjat de atâtea şi atâtea ori puterea.

De asemenea, au trecut 335 zile de când în România, ţară membră cu drepturi depline a ONU,  a UE, a NATO, a OSCE şi a CEDO, deţinutul politic prof. Florentin SCALEŢCHI este ţinut ilegal în detenţie peste mandatul de executare, prin abuz de putere din partea organelor statului român.

OADO, împreună cu Patronatul Român, în numele a celor 1.200.000 de membri cotizanţi şi voluntari,  protestează faţă de condamnarea politică la care a fost supus Preşedintele Fondator OADO şi Vicepreşedintele Patronatului Român, un apărător de notorietate internaţională al drepturilor fundamentale ale omului.

Cere instituţiilor statului român şi forţelor responsabile care şi-au asumat în faţa poporului obligaţia de a face lumină în toate cazurile care au avut la bază o imixtiune a politicului în actul de justiţie, să iasă din starea de tăcere şi lipsă de reacţie, mai ales că, în conformitate cu Rezoluției Parlamentului European din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (2009/2199(INI)), art. 24 care – condamnă climatul de impunitate în privința actelor comise împotriva apărătorilor, care predomină în numeroase țări din lume (de data asta chiar într-o ţară membră a UE-România ); solicită Consiliului și Comisiei să ridice această problemă în cadrul contactelor bilaterale, îndemnând toate statele să asigure aducerea în fața justiției a făptuitorilor, indiferent de poziția sau funcția lor, prin intermediul unor proceduri disciplinare și penale independente și eficiente, având în vedere întotdeauna posibilitatea de a face recurs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, după epuizarea căilor interne de atac, au obligaţia să acţioneze şi să intervină cu maximă celeritate !

OADO nu va precupeţi niciun efortca, prin mijloace nonviolente, să-şi apere Preşedintele Fondator, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, apelând la toate forurile naţionale şi internaţionale, pentru a opri suferinţa acestui erou recunoscut al României.

Oricât de mult va dura demersul nostru de luptă, pentru a se face dreptate în cazul unui abuz fără seamăn, având în spate dovezi zdrobitoare ale nevinovăţiei acestui luptător pentru drepturile tuturor oamenilor, un coleg deosebit, un tată de excepţie pentru copiii lui, un prieten adevărat al tuturor celor care i-au fost aproape.

Gândiţi-vă că orice clipă pierdută prin inacţiunea dumneavostră, atrage continuarea unei umilinţe şi a unei suferinţe pricinuite unui om care nu o merită şi căruia România îi este datoare cu respectul ei pentru jertfă adusă pe altarul luptei împotriva dictaturii şi  comunismului.

Faceţi ceva cât mai curând posibil, cu atât mai mult cu cât dispuneţi de toate pârgâile legale internaţionale şi naţionale de a apăra viaţa şi libertatea unui luptător pentru drepturile omului.

                                                                                                                                                 

 

   CONSILIUL DIRECTOR OADO                                    PATRONATUL ROMÂN

 

Anunțuri

VINOVATUL DE SERVICIU – Înfruntarea Năstase – Băsescu

La alegerile prezidenţiale de la sfârşitul anului 2004, după trei mandate ale „veşnicului” Preşedinte Ion Iliescu, s-au prezentat la scrutin, pe de o parte o formaţiunea atipică – Alianţa D.A., formată dintr-un partid din Internaţionala Socialistă – P.D., o aripă aşa-zis tânără provenită din fostul mamut F.S.N. şi un partid din dreapta eşichierului politic, unul istoric, respectiv P.N.L. şi, pe de altă parte, reprezentantul celui mai mare partid de centru-stânga din ţară – P.S.D. Ţin neapărat să consemnez faptul că, imediat după alegeri, peste noapte cum se spune, PD a trecut la dreapta politicii, în familia popularilor, declarându-se ulterior ca singurul partid de dreapta din România, după fuziunea cu o parte din PNL-ul rupt de Theodor Stolojan, „rebotezându-se” cu denumirea de PDL.

Cu numai o lună înainte de alegeri nu exista nimeni care să se îndoiască de faptul că vom avea două tururi de scrutin la aceste alegeri şi că se vor confrunta în finala turului doi premierul încă în funcţie şi Preşedinte P.S.D. – Adrian Năstase şi Theodor Stolojan – Preşedintele P.N.L., adică o confruntare între lideri care reprezentau două mari familii politice, PD-ul urmând să ne livreze viitorul premier în persoana lui Traian Băsescu. Vă mai aduceţi aminte cât de penibil a fost  momentul în care Traian Băsescu, cu lacrimi în ochi, bolborosea „dragă Stolo” ? O adevărată imagine de bocitoare tragico-comică – aproape că îl vedeam pe Stolo întins pe catafalc, stratagemăcare a înşelat o parte din electorat, dispus mai mult la compătimire decât la o apreciere justă a personalităţii politice şi a vinovatului istoric.

Numai că nu a fost să fie aşa !

Reprezentantul dreptei, Theodor Stolojan, într-un moment istoric jalnic pentru el şi pentru istoria partidului său, a luat decizia – nu ştim dacă îi aparţine – de a se retrage din cursă şi a lăsa locul unui alt socialist, partener în alianţă, respectiv domnului Traian Băsescu.

Momentul, imortalizat de camerele televiziunilor, în care Traian Băsescu, cuprins brusc de lacrimi de regret şi compasiune la decizia retragerii din motive medicale a domnului Stolojan, aflat în ocrotirea propriei neveste, a fost de un penibil  de tip mioritic cum rar îl poţi întâlni la un politician. Din nefericire, această penibilitate s-a repetat şi cu alte ocazii care au precedat acest eveniment şi care au marcat istoria modernă a României, de pe urma cărora Băsescu a câştigat permanent.

Ulterior ni s-a devoalat adevărul despre retragerea din luptă a lui Theodor Stolojan, de către Revoluţiile portocalii iniţiate undeva în America de Nord de un renumit miliardar şi anume George Soros, care a iniţiat o astfel de mişcare, pornită din interiorul Societăţii Civile. O adevărată „caracatiţă”, acest important personaj şi-a extins tentaculele şi în România, odată cu apariţia unui ONG, cu finanţare solidă şi nume edificator: „Pentru o societate deschisă”. Pe mulţi dintre bursierii, conducătorii şi colaboratorii acesui ONG îi vom regăsi în diverse zone ale noii puteri din ţară după alegerile generale şi prezidenţiale din decembrie 2004.

Dar retragerea intempestivă a Preşedintelui P.N.L. Theodor Stolojan din confruntarea electorală cu Adrian Năstase, a avut de fapt în vedere trei lucruri şi anume :

  1. Sondajele îl dădeau perdant şi atunci trebuia să lase locul unei personalităţi, nimeni altul decât Traian Băsescu, care de curând, în înfruntarea cu electoratul, tocmai câştigase detaşat, din primul tur, postul de Primar general al Capitalei.

2. În cazul unei înfrângeri ar fi fost inevitabilă găsirea vinovatului de serviciu, chiar în persoana lui Stolojan, care ar fi trebuit să-şi asume eşecul şi care ar fi dat o lovitură şi propriului său partid – P.N.L.

3. În eventualitatea unei înfrângeri, s-ar fi recurs la o acuză de fraudare masivă (ceea ce în  parte s-a şi întâmplat prin vocea lui Traian Băsescu), situaţie în care s-ar fi recurs la o revoluţie de tip portocalie, prin ocuparea, până la victorie, a centrului Bucureştiului, după modelul celei din Kiev, capitala Ucrainei.

În această confruntare pentru postul de Preşedinte al României, Adrian Năstase, după patru ani ca premier, ani cu performanţe economice şi sociale deosebite pentru acest popor, pleca din poll-position, fiind favoritul cursei. Siguranţa lui de victorie am identificat-o încă din 2003, când, printr-un Referendum naţional, a fost adoptată noua Constituţie a României, în care mandatul de Preşedinte al statului era mărit de la 4 la 5 ani, o dorinţă certă a domnului Năstase, executată prompt de către toţi ciracii şi obedienţii domniei sale, care au operat modificări în Constituţie, motivând necesitatea decuplării alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale.

Dar pentru rigurozitatea de care am dat dovadă atunci când am lucrat cu cifre, dar şi pentru a reîmprospăta memoria colectivă cu numele candidaţilor şi numărul de voturi obţinute de toţi candidaţii în cele două tururi de scrutin, vă prezint mai jos date despre alegerile din acea perioadă :

  • Alegerile prezidenţiale din România s-au desfăşurat de 28 noiembrie 2004, iar al doilea tur de scrutin în 12 decembrie. Învingător a ieşit Traian Băsescu cu 51,23% din totalul voturilor exprimate, iar Adrian Năstase a obţinut 48,77 %.
  • 12 candidaţi au concurat pentru funcţia de Preşedinte al României. În turul doi au ajuns Adrian Năstase şi Traian Băsescu.
  • La scrutinul din 28 noiembrie 2004, din totalul de 18.449.344 alegători, s-au prezentat la urne 10.749.653 (58,5%) electori, rezultând 10.452.205 voturi valabile şi 342.448 voturi anulate. Diferenţa de voturi dintre primii doi clasaţi a fost de 733.628 voturi.
  • La scrutinul 12 decembrie 2004 s-au prezentat la urne 10.112.262 (55,2%) alegători, rezultând 10.008.314 voturi valabile şi 103.948 voturi anulate.

Diferenţă de voturi dintre cei doi candidaţi a fost de  245.374 voturi, rezultat anunţat chiar în acea noapte de aranjorul din culise al PSD – Victor Hrebenciu, şi anume :

– Traian  Băsescu – Alianţa Dreptate şi  Adevăr – 5.126.894 voturi (51,23 %)

– Adrian NĂSTASE – Alianţa PSD + PUR.    –    4.881.520 voturi (48,77 %)

Românii, după acest ultim scrutin, au trăit cu  o speranţă nebănuit de mare în sloganul electoral al domnului Băsescu “Să trăiţi bine”, însă nu au rămas decât cu zicerea aceluiaşi “providenţial Traian” : “De ce oare acest popor este blestemat să aleagă între doi foşti comunişti”.

Cât priveşte sloganul, devenit celebru, care a dat pe termen lung încrederea populaţiei în politicienii câştigători, a dus nu la un trai mai bun al românilor, ci la o sărăcie din ce în ce mai mare, la dezastru şi multiple neîmpliniri, iar “să trăiţi bine”  s-a transformat tot mai sigur în “să muriţi bine” sau “să vă ia dracu bine”. Dar cel mai trist mi se pare faptul că, după ce a “beneficiat” din plin de efectele acestui slogan, atunci când nu l-a mai considerat ca fiindu-i necesar, batjocorind suferinţele, dar mai ales inteligenţa poporului său, Traian Băsescu a pretins, cu neruşinare, că “sloganul lui” nu era o urare, ci un fel de salut !


PROTEST

S-A ÎNTÂLNIT DE NENUMĂRATE ORI CU

PROCURORI ŞI JUDECĂTORI.

A ŢINUT PRELEGERI ÎN FAŢA LOR.

Atunci nu era un pericol social !

I-AU TRECUT PRAGUL POLITICIENI

DE PRIM RANG

Atunci nu era inamicul public nr. 1 !

I-AU TRIMIS SCRISORI DE FELICITARE

INSTITUŢII ŞI FUNCŢIONARI INTERNAŢIONALI

DE PRESTIGIU

Atunci nu i se punea la îndoială onorabilitatea !

S-A BĂTUT PENTRU DREPTURILE

A MII ŞI MII DE OAMENI

Atunci nu i se contesta buna-credinţă !

S-A AFLAT ÎN PRIMA CONDUCERE A ROMÂNIEI

POSTDECEMBRISTE

Atunci nu punea în pericol ordinea publică !

 

Cui îi este frică de Scaleţchi ?

Ar avea de suferit statul de drept şi democraţia

dacă el ar fi în libertate ??

 

De ce instanţele nu au ţinut cont de viciile de procedură pe care trei avocaţi de mare prestigiu şi probitate profesională

le-au prezentat cu claritate în toate instanţele ?

Aceasta să fie esenţa statului de drept ?

Aceasta este Justiţia reformată de doamna Macovei ?

 

 

 

 

P R O T E S T

Au trecut 426 (patrusutedouazecisisase) zile de când, printr-o conspiraţie mişelească, Preşedintele Fondator OADO, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, a fost rearestat. După o înscenare juridică odioasă şi o cercetare şi condamnare abuzivă, netemeinică şi nelegală, prin care instanţe după instanţe de judecată, sub presiunea vizibilă a DNA, au ignorat atât cererile avocaţilor, cât şi ale OADO, încălcând în mod repetat procedura şi, implicit, drepturile fundamentale ale acestui om care, pentru a doua oară în viaţă, trăieşte drama de a deveni din nou deţinut politic într-un regim aşa-zis democrat, regimul Băsescu, pentru că, prin opiniile lui, ieşirile publice, a deranjat de atâtea şi atâtea ori puterea.

De asemenea, au trecut 334 zile de când în România, ţară membră cu drepturi depline a ONU,  a UE, a NATO, a OSCE şi a CEDO, deţinutul politic prof. Florentin SCALEŢCHI este ţinut ilegal în detenţie peste mandatul de executare, prin abuz de putere din partea organelor statului român.

OADO, împreună cu Patronatul Român, în numele a celor 1.200.000 de membri cotizanţi şi voluntari,  protestează faţă de condamnarea politică la care a fost supus Preşedintele Fondator OADO şi Vicepreşedintele Patronatului Român, un apărător de notorietate internaţională al drepturilor fundamentale ale omului.

Cere instituţiilor statului român şi forţelor responsabile care şi-au asumat în faţa poporului obligaţia de a face lumină în toate cazurile care au avut la bază o imixtiune a politicului în actul de justiţie, să iasă din starea de tăcere şi lipsă de reacţie, mai ales că, în conformitate cu Rezoluției Parlamentului European din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (2009/2199(INI)), art. 24 care – condamnă climatul de impunitate în privința actelor comise împotriva apărătorilor, care predomină în numeroase țări din lume (de data asta chiar într-o ţară membră a UE-România ); solicită Consiliului și Comisiei să ridice această problemă în cadrul contactelor bilaterale, îndemnând toate statele să asigure aducerea în fața justiției a făptuitorilor, indiferent de poziția sau funcția lor, prin intermediul unor proceduri disciplinare și penale independente și eficiente, având în vedere întotdeauna posibilitatea de a face recurs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, după epuizarea căilor interne de atac, au obligaţia să acţioneze şi să intervină cu maximă celeritate !

OADO nu va precupeţi niciun efortca, prin mijloace nonviolente, să-şi apere Preşedintele Fondator, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, apelând la toate forurile naţionale şi internaţionale, pentru a opri suferinţa acestui erou recunoscut al României.

Oricât de mult va dura demersul nostru de luptă, pentru a se face dreptate în cazul unui abuz fără seamăn, având în spate dovezi zdrobitoare ale nevinovăţiei acestui luptător pentru drepturile tuturor oamenilor, un coleg deosebit, un tată de excepţie pentru copiii lui, un prieten adevărat al tuturor celor care i-au fost aproape.

Gândiţi-vă că orice clipă pierdută prin inacţiunea dumneavostră, atrage continuarea unei umilinţe şi a unei suferinţe pricinuite unui om care nu o merită şi căruia România îi este datoare cu respectul ei pentru jertfă adusă pe altarul luptei împotriva dictaturii şi  comunismului.

Faceţi ceva cât mai curând posibil, cu atât mai mult cu cât dispuneţi de toate pârgâile legale internaţionale şi naţionale de a apăra viaţa şi libertatea unui luptător pentru drepturile omului.

                                                                                                                                                 

 

   CONSILIUL DIRECTOR OADO                                    PATRONATUL ROMÂN

 


VINOVATUL DE SERVICIU – De ce avea nevoie România de un Preşedinte ca Traian Băsescu ??

După scrutinul electoral prezidenţial de la sfârşitul anului 2004, românii şi-au ales un Preşedinte care, prin felul lui de a fi, a dat o altă conotaţie, putere şi imagine acestei funcţii, faţă de cum au acţionat şi s-au desfăşurat în mandatele lor cei doi predecesori ai săi de până atunci, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.

Mai tânăr, mai motivat, mai energic, mai nonconformist, mai jucător – cum singur s-a caracterizat, mai conflictual, mai rebel, mai neastâmpărat şi mai imprevizibil, mai răzbunător şi mai ranchiunos şi mult mai puţin dispus la compromisuri şi dialog cu adversarii lui politici pe care, în unele cazuri, chiar îi urăşte visceral, încet dar sigur, adică pas cu pas, şi-a subordonat instituţii importante ale statului, precum Curtea Ciâonstituşională, Parchetul General, DNA, SRI, SIE, CNSAS, ANI, CSM şi DGIPI, prin intermediul cărora ulterior a reuşit să îngenuncheze toţi opozanţii politici, pe cei care îl deranjau prin deciziile pe care le luau, dar şi pe cei care îndrăzneau să nu fie de accord cu el, criticându-i deciziile, atitudinea şi comportamentul.

Timp de 9 (nouă) ani, neastâmpăratul Traian Băsescu, de data asta din poziţia de Preşedinte al statului român, ales prin vot direct de cetăţenii acestei ţări, a scos la iveală toate tarele, neîmplinirile, neregulile, dar mai ales cât de prost am construit timp de 23 de ani statul de drept pe care atât de mult ni l-am dorit să-l avem după 45 de ani de totalitarism şi dictatură comunistă. A făcut aceste revelaţii despre cât de prost au condus ţara predecesorii lui, uitând cu desăvârşire că în perioada post-decembristă domnia sa a fost omniprezent în destinele ţării, având diferite funcţii în guvernele care s-au perindat. 

Prin felul total nonconformist şi belicos al domniei sale, Traian Băsescu a creat condiţii propice ca să vedem cât de găunos este acest stat „multilateral dezvoltat”.

Dacă în zilele de faţă, când scriu aceste rânduri, mulţi dintre actorii politici importanţi ai ţării, opozanţi ai Preşedintelui Traian Băsescu, îl consideră vinovat pentru toate relele petrecute în România în ultimii 23 de ani, tuturor celor care îl acuză zilnic ar trebui să le aduc aminte de câteva din „tinichelele” zornăitoare ale prorpiilor lor isprăvi şi istorii, tinichele care nu  sună deloc bine şi de care nu vor scăpa niciodată, astfel :

1. Nu ar fi fost posibil ca domnul Traian Băsescu să câştige alegerile prezidenţiale din 2004 contra arogantului Adrian Năstase, dacă timp de patru ani, din 2000 în 2004, poporul român nu asista cum sub conducerea, îndrumarea şi oblăduirea Preşedintelui Ion Iliescu, a fost posibilă apariţia baronilor locali şi a partidului-stat PDSR.

  1. Opozanţii de azi ai domnului Băsescu, în formula USL (Uniunea Social Liberală) formată din PNL+PC şi PSD, au fost rând pe rând parteneri la guvernare, chiar dacă uneori a fost o formulă imorală a celui pe care azi îl găsesc vinovatul de serviciu, deoarece chiar ei l-au slujit şi ascultat cândva, fără prea multe comentarii.

Prin tot felul de racolări şi combinaţii politicianiste făcute de Traian Băsescu, s-a dovedit că partidele politice sunt slabe, imorale şi corupte, care acţionează numai şi numai după interesele de moment ale lor şi niciodată după dorinţa celor care le dau votul.

3. Dacă nu am fi avut un Preşedinte ca Traian Băsescu, probabil că, în indolenţa şi nemărginita ignoranţă a românilor, nu am fi constatat niciodată ce Constituţie proastă avem. Făcută după chipul, asemănarea şi dorinţele celor care erau la putere la momentul amendamentelor (inclusiv domnul Băsescu) aduse primei Constituţii aşa-zis democratice din 1992 şi adoptată în 2003, ea s-a dovedit, în cele două mandate ale Preşedintelui Băsescu, că prezintă multe hibe şi inadvertenţe, care lasă loc la interpretări şi divergenţe între politicieni.

4. Puţini mai sunt cei care îşi aduc aminte de momentul campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui de la finele anului 2004, când unul dintre candidaţi, în persoana aceluiaşi Traian Băsescu, întrebat de jurnalişti – De ce îşi doreşte funcţia de Preşedinte al Statului român atâta timp cât e o funcţie în stat mai mult de reprezentare? –  domnia sa, arătând Constituţia pe care o avea în mână. a spus :„Cu această Constituţie poţi să fii cel mai important om din ţară” !! Şi a avut dreptate. Peste ani,  prin perseverenţă şi un anumit fel de atitudine faţă de colaboratori şi opozanţi, s-a dovedit a fi un Preşedinte jucător dominant, chiar autoritar. Statul a început să aibă accente de totalitarism.

5. Cum credeţi că ar fi ştiut poporul român (ăştia, mulţi şi proşti),că el alege un Parlament prea mare şi cu două camere, dacă nu îi chema Preşedintele Băsescu la referendum?

6. Cum ar fi aflat cum funcţionează instituţii ca CCR, CNSAS, ANI, SRI, SIE, STS, SPP, DGIPI, CSM şi Parchetul general cu anexa lui – DNA, dacă nu există Traian Băsescu, care să le lase să lucreze ?

E drept că nu el a creat aceste instituţii (mai puţin ANI), în schimb a ştiut să le pună în lumina publicului, căci în România de azi am construit o societate strâmbă în care personalităţi ale acestei naţiuni nu sunt marii scriitori, marii academicieni, marii artişti,  actori, savanţi, marii inventatori, ci sunt marii procurori sau marii inspectori ANI care, la comandă, ne îngenunchează şi ne pun la colţul infamiei şi al ruşinii pe noi – cei mulţi şi proşti ! – prin tot felul de cârtiţe gata să execute orice ordin şi, de ce nu, dispuse la  orice compromis. Ele au fost infiltrate sau băgate, încet dar sigur, în toată mass-media, în parchete, în instanţele de judecată, în fruntea majorităţii instituţiilor !

7. Cum am fi ştiut, sărmanii de noi, cât de mincinoşi, trădători, perverşi şi imorali sunt politicienii noştri, dacă Traian Băsescu nu îi punea şi îndemna la tot felul de teste şi situaţii care să le scoată măştile şi să le prezinte caracterele ca atare.

8. Cum am fi ştiut noi, dacă nu ne-ar fi arătat chiar Preşedintele, că, puţin asmuţiţi unii împotriva altora, s-a ajuns la o discordie generală : copiii îşi urăsc părinţii şi sunt într-o contradicţie de abordare şi exprimare, părinţii → bunicii, elevii → profesorii, pacienţii → asistentele, asistentele → doctorii, soldaţii → subofiţerii şi ofiţerii, ofiţerii → generalii, petenţii → judecătorii, şomerii pe cei care au un loc de muncă, săracii → bogaţii şi exemplele ar putea continua.

9. Cum să sesizăm noi, românii, fără „sprijinul” domnului Traian Băsescu, că în ţara noastră nu există politicieni de orice grad şi nici categorie profesională care să nu fie transformaţi în infractori, precum profesori, medici, judecători, procurori, poliţişti, lucrători şi jandarmi, vameşi, militari de grade inferioare şi superioare, avocaţi, lucrători de penitenciare, reprezentanţi ai societăţii civile, deputaţi, senatori, secretari de stat, miniştri, chiar un fost prim-ministru, reprezentanţi ai sindicatelor şi mass-media, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, oameni de afaceri cu conicvenţe în vârfurile politicului, subofiţeri şi ofiţeri SRI şi, dacă am omis cumva o categorie profesională ori socială, ea există cu certitudine în noianul de infractori români. Aproape că nu eşti român dacă nu ai avut de-a face cu organele penale române, sau dacă  nu ai ocupat temporar un pat la închisoare.

10. Numai datorită Preşedintelui Traian Băsescu am putut să scoatem la iveală tot felul de cârtiţe, colaboratori, ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete de informaţii la nivelul judecătorilor şi al procurorilor, în presă, dar şi în toate instituţiile şi societăţile de stat.

11. Traian Băsescu a arătat românilor că o ţară se poate conduce numai de la Cotroceni dacă vrei, având în subordinea ta Serviciile de informaţii, parchetele, cu precădere DNA şi DIICOT, cu CSM, CNSAS, ANI şi un prim-ministru obedient până la slugărnicie.

12. Tot Traian Băsescu ne-a arătat cât de uşor se pot manipula senatorii şi deputaţii, ba chiar a  format majorităţi într-un Parlament ai cărui membri aleşi pe colegii s-au dovedit  şi uşor de ţinut în bănci şi puşi să voteze ori să boicoteze votul, în funcţie de interesul său de moment.

13. În cele două mandate de Preşedinte ale domniei sale, domnul Traian Băsescu ne-a arătat că serviciile secrete – SRI, SIE, STS – nu sunt şi nu au fost niciodată sub controlul Parlamentului, aşa cum prevede legea, ci subordonate şi dirijate de la Palatul Cotroceni, prin CSAT.

14. Nu puteam crede că vreodată se mai pot întoarce vremurile Dictatorului Ceauşescu, când limbajul dublu şi atitudinea duplicitară erau la ordinea zilei : una era realitatea suferinţei românilor în ţară, şi alta era imaginea României afară. Tot la fel s-a întâmplat şi în regimul Băsescu, unde în ţară era posibil orice abuz şi nereguli, în timp ce  partenerii străini cunoşteau altă realitate.

15. Fără Traian Băsescu ca Preşedinte al Statului român nu am fi ştiut niciodată că dacă te lupţi şi obţii această onorantă funcţie, vei scăpa de orice acuzaţii la adresa ta, indiferent de cât de multe infracţiuni ai comis şi câte dosare penale ai pe rol până la acel moment. Dar pentru asta trebuie neapărat să ai un procuror obedient, un slugoi, cum a fost procurorul general Daniel Morar, cu „ajutorul” căruia sigur vei fi singurul român mai presus de lege, cu imunitate totală !

 

 


PROTEST

S-A ÎNTÂLNIT DE NENUMĂRATE ORI CU

PROCURORI ŞI JUDECĂTORI.

A ŢINUT PRELEGERI ÎN FAŢA LOR.

Atunci nu era un pericol social !

I-AU TRECUT PRAGUL POLITICIENI

DE PRIM RANG

Atunci nu era inamicul public nr. 1 !

I-AU TRIMIS SCRISORI DE FELICITARE

INSTITUŢII ŞI FUNCŢIONARI INTERNAŢIONALI

DE PRESTIGIU

Atunci nu i se punea la îndoială onorabilitatea !

S-A BĂTUT PENTRU DREPTURILE

A MII ŞI MII DE OAMENI

Atunci nu i se contesta buna-credinţă !

S-A AFLAT ÎN PRIMA CONDUCERE A ROMÂNIEI

POSTDECEMBRISTE

Atunci nu punea în pericol ordinea publică !

 

Cui îi este frică de Scaleţchi ?

Ar avea de suferit statul de drept şi democraţia

dacă el ar fi în libertate ??

 

De ce instanţele nu au ţinut cont de viciile de procedură pe care trei avocaţi de mare prestigiu şi probitate profesională

le-au prezentat cu claritate în toate instanţele ?

Aceasta să fie esenţa statului de drept ?

Aceasta este Justiţia reformată de doamna Macovei ?

 

 

 

 

P R O T E S T

Au trecut 425 (patrusutedouazecisicinci) zile de când, printr-o conspiraţie mişelească, Preşedintele Fondator OADO, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, a fost rearestat. După o înscenare juridică odioasă şi o cercetare şi condamnare abuzivă, netemeinică şi nelegală, prin care instanţe după instanţe de judecată, sub presiunea vizibilă a DNA, au ignorat atât cererile avocaţilor, cât şi ale OADO, încălcând în mod repetat procedura şi, implicit, drepturile fundamentale ale acestui om care, pentru a doua oară în viaţă, trăieşte drama de a deveni din nou deţinut politic într-un regim aşa-zis democrat, regimul Băsescu, pentru că, prin opiniile lui, ieşirile publice, a deranjat de atâtea şi atâtea ori puterea.

De asemenea, au trecut 333 zile de când în România, ţară membră cu drepturi depline a ONU,  a UE, a NATO, a OSCE şi a CEDO, deţinutul politic prof. Florentin SCALEŢCHI este ţinut ilegal în detenţie peste mandatul de executare, prin abuz de putere din partea organelor statului român.

OADO, împreună cu Patronatul Român, în numele a celor 1.200.000 de membri cotizanţi şi voluntari,  protestează faţă de condamnarea politică la care a fost supus Preşedintele Fondator OADO şi Vicepreşedintele Patronatului Român, un apărător de notorietate internaţională al drepturilor fundamentale ale omului.

Cere instituţiilor statului român şi forţelor responsabile care şi-au asumat în faţa poporului obligaţia de a face lumină în toate cazurile care au avut la bază o imixtiune a politicului în actul de justiţie, să iasă din starea de tăcere şi lipsă de reacţie, mai ales că, în conformitate cu Rezoluției Parlamentului European din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (2009/2199(INI)), art. 24 care – condamnă climatul de impunitate în privința actelor comise împotriva apărătorilor, care predomină în numeroase țări din lume (de data asta chiar într-o ţară membră a UE-România ); solicită Consiliului și Comisiei să ridice această problemă în cadrul contactelor bilaterale, îndemnând toate statele să asigure aducerea în fața justiției a făptuitorilor, indiferent de poziția sau funcția lor, prin intermediul unor proceduri disciplinare și penale independente și eficiente, având în vedere întotdeauna posibilitatea de a face recurs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, după epuizarea căilor interne de atac, au obligaţia să acţioneze şi să intervină cu maximă celeritate !

OADO nu va precupeţi niciun efortca, prin mijloace nonviolente, să-şi apere Preşedintele Fondator, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, apelând la toate forurile naţionale şi internaţionale, pentru a opri suferinţa acestui erou recunoscut al României.

Oricât de mult va dura demersul nostru de luptă, pentru a se face dreptate în cazul unui abuz fără seamăn, având în spate dovezi zdrobitoare ale nevinovăţiei acestui luptător pentru drepturile tuturor oamenilor, un coleg deosebit, un tată de excepţie pentru copiii lui, un prieten adevărat al tuturor celor care i-au fost aproape.

Gândiţi-vă că orice clipă pierdută prin inacţiunea dumneavostră, atrage continuarea unei umilinţe şi a unei suferinţe pricinuite unui om care nu o merită şi căruia România îi este datoare cu respectul ei pentru jertfă adusă pe altarul luptei împotriva dictaturii şi  comunismului.

Faceţi ceva cât mai curând posibil, cu atât mai mult cu cât dispuneţi de toate pârgâile legale internaţionale şi naţionale de a apăra viaţa şi libertatea unui luptător pentru drepturile omului.

                                                                                                                                                 

 

   CONSILIUL DIRECTOR OADO                                    PATRONATUL ROMÂN

 


VINOVATUL DE SERVICIU – Alternanţa la putere, un rău necesar

Deşi plictisiţi, agasaţi şi chiar descumpăniţi de modul precar  în care a fost administrată ţara timp de patru ani în regimul Constantinescu, perioadă în care  am avut  trei guverne, din care două au eşuat lamentabil, iar cel de-al treilea a organizat alegerile din 2000, românii au ieşit la alegeri cu gândul să dea un vot negativ foştilor politicieni. Cum nu aveau prea multe variante, şi-au pus ştampila pe PDSR, nimeni altul decât fostul FSN, chipurile  rebrenduit şi reformat.

Într-un capitol anterior v-am prezentat rezultatul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale adjudecate de PDSR,  cu un procent însă insuficient pentru a face guvern de unul singur. Dar totuşi, cu voturile UDMR şi ale minorităţilor, am fost blagosloviţi cu un Guvern minoritar PSDR, în frunte cu nimeni altul decât noul Preşedinte al partidului de curând confirmat, domnul Adrian Năstase, o moştenire a „tânărului”şi reformatorului Ion Iliescu, proaspăt reales în funcţia de Preşedinte al Statului român.

S-a considerat a fi fost cel mai performant guvern, timp în care România s-a stabilizat din punct de vedere economic în primă fază şi, ulterior, în cea de-a doua fază, trecând pe creştere economică, care a fost resimţită şi în viaţa fiecărui cetăţean al ţării, sau mai bine zis în buzunarele românilor.

Cum fiecare guvernare are patimile ei, greşelile şi imperfecţiunile ei, care au dus inevitabil la erodarea ei şi la enervarea electoratului care aşteaptă votul din patru în patru ani  tocmai pentru a-i amenda şi a-i debarca de la putere pe cei care au uitat total de ei, oferindu-le nici mai mult nici mai puţin decât votul lor negativ. Pentru că, nu-i aşa, cum să nu vrei să-i dai jos de la putere pe unii care, prin modul lor de comportament şi de exprimare, dovedesc lipsă de respect faţă de electorat, superioritate şi supersuficienţă,  chiar preţiozitate în faţa celor mulţi şi proşti, cum ne consideră ei.

În această perioadă au apărut BARONII locali, proveniţi din Preşedinţii Consiliilor Judeţene, care erau puşi să administreze banii publici. Pe plan local, aceşti noi îmbuibaţi ai vremii, şi-au atribuit calităţi de vătaf, de mic dictator local, încercând rând pe rând să-şi subordoneze toate instituţiile locale, indiferent dacă erau ori nu sub coordonarea sau în subordinea lor.

Spre deosebire de Preşedintele Ion Iliescu, care a înţeles foarte bine că e nevoie de noi atitudini, domnului premier Adrian Năstase i s-a urcat la cap puterea.Se vorbea de Adrian Năstase ca de un Guru. Devenise proprietar a mai mult de jumătate din Delta Dunării, alături de celebri oameni de afaceritotdeauna alături de putere, pe principiul, la vremuri noi, tot noi, Petrache şi Bitner. De asemenea, s-a vorbit şi comentat de afaceri şi investiţii în China şi multe altele, care au rămas la stadiul de poveşti, suspiciuni nedovedite niciodată în justiţie. A fost ulterior acuzat, judecat şi condamnat pentru fapte pe care nu le-a înfăptuit !

Aroganţa şi inocenţa au dus la tensiuni publice între cele două palate, Cotroceni şi Victoria.

Tot în aceşti patru ani de guvernare minoritară a PDSR, mai precis în 2003, s-a recurs la modificarea Constituţiei, care a fost supusă dezbaterii publice şi adoptată printr-un Referendum de două zile. Printre modificările propuse au fost inserate şi dorinţele parşive ale unor lideri la putere, amendamente care vor da mari bătăi de cap Curţii Constituţionale în anii următori. Supunem atenţiei dumneavoastră numai două exemple edificatoare în acest sens:  s-a adoptat decizia că Preşedintele nu-l poate demite pe Prim-ministru, aşa cum o făcuse fostul Preşedinte Emil Constantinescu (care i-a demis rând pe rând pe Victor Ciorbea şi Radu Vasile)  şi o altă decizie, dată cu dedicaţie, a fost aceea de a mări mandatul de Preşedinte de la patru ani la cinci ani, cu motivaţia decuplării alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale, desigur, o motivaţie de tip politic.

De fapt dedicaţia era o tactică a domnului Adrian Năstase, care se vedea Preşedinte în locul lui Ion Iliescu şi, de ce nu, dacă s-ar putea chiar pentru două mandate. Zece ani de preşedinţie i-ar fi asigurat trecerea la statutul de pensionar cu laurii gloriei pe frunte !!

Dar n-a fost să fie aşa, confirmându-se încă odată proverbul “socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă”. În traducere adică,  locul pe care îl pregăteşti cu minuţiozitate pentru a fi al tău, nu întotdeauna îţi va fi sortit. Şi chiar aşa a fost, cel care câştigă mandatul de Preşedinte pe cinci ani şi pe care l-a şi reînnoit, a fost Traian Băsescu şi nicidecum Adrian Năstase, care va deveni vinovatul de serviciu al vremii sale.

Dar poate nu ar strica să vă reîmprospătez memoria cu rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale de la sfârşitul anului 2004. Alegerile legislative din România  s-au desfășurat pe 28noiembrie 2004, iar competiția s-a ținut pentru 136 de locuri de senatori și 314 de locuri de deputați.Alegerile legislative au avut loc simultan cu cele prezidențiale. Conform Constituției României, modificată în 2003, mandatul prezidențial este acum de cinci ani în loc de patru, însemnând că în viitor alegerile legislative și prezidențiale se vor ține separat. S-a dovedit a fi un lucru mult prea costisitor pentru o Românie sîracî şi măcinată de tot felul de orgolii meschine.

Principalii candidați erau din uniunea de stânga PSD și PUR și alianța de centru dreaptă „DA” (Dreptate și Adevăr) între PNL și PD. Alte partide care au participat la alegeri cu speranța că vor  trece pragul de 5% au fost PRM (naționaliști de dreapta), UDMR (uniunea etnicilor maghiari) și URR(Uniunea Reconstrucţia României). În plus, grupările politice al minorităților care nu împlinesc pragul de 5%, au dreptul la un reprezentat în parlament (în total 18).

Rezultatele la Parlament au fost următoarele:

Senat

Camera Deputaților

 

În primul tur au concurat 12 candidaţi pentru funcţia de Preşedinte al României. Al doilea tur de scrutin s-a desfășurat pe 12 decembrie, unde au ajuns Adrian Năstase şi Traian Băsescu,  iar învingător a ieșit Traian Băsescu cu 51,23% din totalul voturilor exprimate, devansându-l pe contracandidatul său, Adrian Năstase (48,77%).

             Şi astfel s-a mai scris o filă de istorie, în care Adrian Năstase ajunge să fie vinovatul de serviciu din timpul mandatului său, iar Taian Băsescu, câştigătorul unei confruntări în care, deşi a intrat de pe poziţia de outside, şi-a adjudecat Preşedinţia în turul doi al acestor alegeri mult contestate şi cu suspiciuni de mari fraude electorale, acuze trâmbiţate chiar de către competitorul Traina Băsescu !

 

 


PROTEST

S-A ÎNTÂLNIT DE NENUMĂRATE ORI CU

PROCURORI ŞI JUDECĂTORI.

A ŢINUT PRELEGERI ÎN FAŢA LOR.

Atunci nu era un pericol social !

I-AU TRECUT PRAGUL POLITICIENI

DE PRIM RANG

Atunci nu era inamicul public nr. 1 !

I-AU TRIMIS SCRISORI DE FELICITARE

INSTITUŢII ŞI FUNCŢIONARI INTERNAŢIONALI

DE PRESTIGIU

Atunci nu i se punea la îndoială onorabilitatea !

S-A BĂTUT PENTRU DREPTURILE

A MII ŞI MII DE OAMENI

Atunci nu i se contesta buna-credinţă !

S-A AFLAT ÎN PRIMA CONDUCERE A ROMÂNIEI

POSTDECEMBRISTE

Atunci nu punea în pericol ordinea publică !

 

Cui îi este frică de Scaleţchi ?

Ar avea de suferit statul de drept şi democraţia

dacă el ar fi în libertate ??

 

De ce instanţele nu au ţinut cont de viciile de procedură pe care trei avocaţi de mare prestigiu şi probitate profesională

le-au prezentat cu claritate în toate instanţele ?

Aceasta să fie esenţa statului de drept ?

Aceasta este Justiţia reformată de doamna Macovei ?

 

 

 

 

P R O T E S T

Au trecut 422 (patrusutedouazecisidoi) zile de când, printr-o conspiraţie mişelească, Preşedintele Fondator OADO, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, a fost rearestat. După o înscenare juridică odioasă şi o cercetare şi condamnare abuzivă, netemeinică şi nelegală, prin care instanţe după instanţe de judecată, sub presiunea vizibilă a DNA, au ignorat atât cererile avocaţilor, cât şi ale OADO, încălcând în mod repetat procedura şi, implicit, drepturile fundamentale ale acestui om care, pentru a doua oară în viaţă, trăieşte drama de a deveni din nou deţinut politic într-un regim aşa-zis democrat, regimul Băsescu, pentru că, prin opiniile lui, ieşirile publice, a deranjat de atâtea şi atâtea ori puterea.

De asemenea, au trecut 330 zile de când în România, ţară membră cu drepturi depline a ONU,  a UE, a NATO, a OSCE şi a CEDO, deţinutul politic prof. Florentin SCALEŢCHI este ţinut ilegal în detenţie peste mandatul de executare, prin abuz de putere din partea organelor statului român.

OADO, împreună cu Patronatul Român, în numele a celor 1.200.000 de membri cotizanţi şi voluntari,  protestează faţă de condamnarea politică la care a fost supus Preşedintele Fondator OADO şi Vicepreşedintele Patronatului Român, un apărător de notorietate internaţională al drepturilor fundamentale ale omului.

Cere instituţiilor statului român şi forţelor responsabile care şi-au asumat în faţa poporului obligaţia de a face lumină în toate cazurile care au avut la bază o imixtiune a politicului în actul de justiţie, să iasă din starea de tăcere şi lipsă de reacţie, mai ales că, în conformitate cu Rezoluției Parlamentului European din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (2009/2199(INI)), art. 24 care – condamnă climatul de impunitate în privința actelor comise împotriva apărătorilor, care predomină în numeroase țări din lume (de data asta chiar într-o ţară membră a UE-România ); solicită Consiliului și Comisiei să ridice această problemă în cadrul contactelor bilaterale, îndemnând toate statele să asigure aducerea în fața justiției a făptuitorilor, indiferent de poziția sau funcția lor, prin intermediul unor proceduri disciplinare și penale independente și eficiente, având în vedere întotdeauna posibilitatea de a face recurs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, după epuizarea căilor interne de atac, au obligaţia să acţioneze şi să intervină cu maximă celeritate !

OADO nu va precupeţi niciun efortca, prin mijloace nonviolente, să-şi apere Preşedintele Fondator, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, apelând la toate forurile naţionale şi internaţionale, pentru a opri suferinţa acestui erou recunoscut al României.

Oricât de mult va dura demersul nostru de luptă, pentru a se face dreptate în cazul unui abuz fără seamăn, având în spate dovezi zdrobitoare ale nevinovăţiei acestui luptător pentru drepturile tuturor oamenilor, un coleg deosebit, un tată de excepţie pentru copiii lui, un prieten adevărat al tuturor celor care i-au fost aproape.

Gândiţi-vă că orice clipă pierdută prin inacţiunea dumneavostră, atrage continuarea unei umilinţe şi a unei suferinţe pricinuite unui om care nu o merită şi căruia România îi este datoare cu respectul ei pentru jertfă adusă pe altarul luptei împotriva dictaturii şi  comunismului.

Faceţi ceva cât mai curând posibil, cu atât mai mult cu cât dispuneţi de toate pârgâile legale internaţionale şi naţionale de a apăra viaţa şi libertatea unui luptător pentru drepturile omului.

                                                                                                                                                 

 

   CONSILIUL DIRECTOR OADO                                    PATRONATUL ROMÂN