VINOVATUL DE SERVICIU – Câte ceva despre mineriade

Puţini sunt cei care îşi mai aduc aminte de câte ori au fost chemaţi şi aduşi minerii la Bucureşti şi de apetenţa cu care Ion Iliescu a găsit şi folosit o forţă de tip nou, uşor de manipulat, şi care provenea din zona minieră a Văii Jiului, cunoscută ca fiind o zonă cu oameni deosebit de săraci, proveniţi din alte zone sărace ale ţării, precum Moldova, o populaţie pe care a adus-o pentru o muncă brută, în mină.

Câţi dintre noi mai ţin minte când au fost chemaţi minerii pentru prima dată la Bucureşti şi de câte ori s-a apelat la ei pentru a reveni să restabilească ordinea în capitala ţării, devastată de anarhism şi forţe retrograde venite din occidentul putred ?.

Bunăoară, prima mineriadă, dintr-o serie de şase,  o consemnăm  în luna ianuarie a anului 1990, când încă nu se stinseseră vibraţiile şi ecourile Revoluţiei din 22 decembrie 1989 şi  această ciclicitate a mineriadelor a încetat prin momentul consemnat în istoria României ca fiind  lupta de la Stoeneşti din 1998, în timpul Preşedintelui Emil Constantinescu şi a Prim-ministrului Radu Vasile, care s-a încheiat prin arestarea aceluiaşi lider al minerilor, Miron Cozma, care a şi fost condamnat la 18 ani de închisoare pentru subminarea puterii de stat.

Toate aceste mineriade au făcut mult rău acestei ţări, secătuită de 45 de ani de comunism şi dictatură, care a dus în final la un nivel maxim de umilinţă şi deznădejde a întregului popor.

Prima mineriadă din 28-29 ianuarie 1990, s-a înfăptuitîn urma apelurilor lansate prin mass-media de către Preşedintele Ion Iliescu, când peste cinci mii de mineri din Valea Jiului sosesc în Capitală, înarmaţi cu bâte şi lanturi. Ei erau “animaţi” de convingerea că trebuiau să-i reducă la tăcere, prin orice mijloace, pe conducătorii şi susţinătorii partidelor care erau altceva decât FSN.

La a doua mineriadă, din 28 februarie 1990, minerii vin la Bucureşti pentru a apăra sediul Guvernului asediat de manifestanţii opozanţi ai regimului Iliescu.După restabilirea ordinii, minerii “promit” că vor reveni in Capitală ori de câte ori vor avea loc asemenea incidente, făcându-se refererire lamanifestaţia antiguvernamentală şi antiprezidenţială din 18 februarie, cînd s-a scandat: „Jos comunismul”, „Jos Securitatea”, „Puterea de stat se menţine cu ajutorul Securităţii”, „Nu mai vrem comunişti, securişti şi activişti’, „FSN-işti – aţi furat revoluţia din 17-22 decembrie ’89”.

La a treia mineriadă, din 13-15 iunie 1990, scopul minerilor a fost de a împrăştia manifestanţii şi greviştii foamei care blocau de două luni Piata Universităţii şi cereau ca în România să funcţioneze mai multe televiziuni şi radiouri independente politic. Debutul acţiunilor contra manifestanţilor are loc în dimineaţa zilei de 13 iunie, cîndforţele poliţieneşti înconjoară piaţa cu vehicule, îi atacă pe grevişti, corturile în care stăteau aceştia sunt distruse şi operează arestări. S-a dat foc la două autobuze chiar de către forţele poliţiei. Românii au cunoscut diversiunea la ei acasă !

         Ion Iliescu transmite prin posturile guvernamentale de radio si televiziune un Apel către naţiune, chemând toate forţele conştiente si responsabile să se adune in jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii, pentru “a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită„, iar într-un comunicat al Guvernului se specifica faptul că „este vorba de acte de tip legionar, care trebuie oprite cu toată fermitatea„.

         Drept urmare, în 14 iunie sosesc la Bucureşti două garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului. Din balconul Guvernului, Preşedintele Ion Iliescu îi îndeamnă să meargă în Piaţa Universităţii „pentru a face curăţenie”. Hoardele de mineri, adevărate grupări de tip paramilitar, înarmate cu bâte, târnăcoape, lopeţi, lanţuri şi cuţite, s-au dedat la violenţe împotriva populaţiei civile, studenţilor şi a cetăţenilor care li se par a fi intelectuali, au atacat sediile partidelor de opozitie, dar şi sediul Universităţii Bucureşti, probabil din cauza “celebrului balcon” de la Facultatea de arhitectură.

 Şi astfel, cea mai mare manifestaţie-maraton anticomunistă, supranumita si “Golaniada”(din cauza apelativului de “golani” folosit de Ion Iliescu referitor la protestatari), ce a debutat la data de 22 aprilie 1990 în Piaţa Universităţii,  a incetat după 53 de zile de revendicări paşnice.

         A patra mineriada, din 24-28 septembrie 1991, a fost declanşată de minerii din Vulcan, aflaţi in grevă, care au cerut ca primul ministru,  Petre Roman, să vină la Petroşani pentru a le soluţiona revendicările sindicale. Eternul lider sindical al minerilor, Miron Cozma, i-a ameninţat pe reprezentanţii Guvernului şi pe Preşedintele Ion Iliescu că dacă  nu se  soluţionează revendicările minerilor,  aceştia vor veni la Bucuresti.

         Alarmaţi, sau poate speriaţi, Preşedintele şi Premierul de atunci au decis să meargă în Valea Jiului, liderii minerilor fiind înştiinţaţi de această deplasare. Dar, deşi au acceptat iniţial să se întâlnească la Petroşani cu Preşedintele şi cu şefulGuvernului, ulterior au renunţat.

         Ca urmare. minerii vin la Petroşani  şi solicită să li se pună la dispoziţie trenuri pentru deplasarea la Bucureşti. Fiind refuzaţi, se dedau la acte de violenţă, incendii, intră cu forţa în primărie, il agresează pe subprefect, pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinaş, devastează gara, ocupă acceleratul 244 şi deturnează alte două garnituri.

Odată ajunşi la Bucureşti, minerii încep devastarea Capitalei, cu dorinţa expresă de a-l debarca pe prim-ministrul Petre Roman şi chiar pe Ion Iliescu – Preşedintele în funcţie la acel moment. Situaţia deosebit de critică creată îl determină pe Roman să părăsească clădirea Guvernului, după ce Ion Iliescu i-a spus că este cea mai bună variantă.

         În seara zilei de 25 septembrie se reuşeşte evacuarea Pieţei Victoria. Minerii se retrag către Televeziune şi Piaţa Universităţii. Miron Cozma, în fruntea unei delegaţii a minerilor, s-a întâlnit la Cotroceni cu Preşedintele Ion Iliescu, în care i-a condiţionat retragerea minerilor de demiterea primului-ministru. In aceste condiţii, Petre Roman – conform  declaraţiei sale – i-a propus lui Iliescu ca Guvernul său să-şi „depună mandatul” şi să fie constituit un nou cabinet.

         La rândul său, Ion Iliescu a declarat că mineriada din 1991 a fost „spontană”, dar pe parcurs a degenerat şi a căpătat conotaţii politice. El a confirmat că premierul Roman a propus să-şi dea demisia in după-amiaza zilei de 25 septembrie, înainte de şedinţa CSAT,  după care, printr-un comunicat semnat de Roman, se preciza că şi-a pus la dispoziţia Preşedintelui mandatul, în vederea formării unui nou guvern.

         Joi, 26 septembrie 1991, minerii atacă cu forţe noi sediul Guvernului, când, sub presiunea evenimentelor, au loc negocieri cu uşile închise între reprezentanţii minerilor şi conducerea ţării. După negocierile nocturne dintre Ion Iliescu şi Miron Cozma, acesta le cere minerilor să plece acasă pentru că le-au fost rezolvate toate revendicările. Cu toate acestea, tăvălugul nu poate fi oprit, iar minerii pătrund în sala de şedinţe a Adunării Deputaţilor, unde cer demisia lui Ion Iliescu şi satisfacerea tuturor revendicărilor pentru care au venit la Bucureşti.

         În urma dialogului pe care Ion Iliescu a consimţit să-l poarte cu o delegaţie a minerilor condusă de Miron Cozma,  în 28 septembrie se semnează un comunicat Iliescu – Cozma, care a fost şi episodul final a ceea ce s-a numit „a patra mineriadă”.

         Violenţele zilelor mineriadei au făcut ca 455 de persoane să ajungă la spital, iar 50 să aibă nevoie de internare. S-au inregistrat 3 morţi în Bucureşti (Andrei Frumuşanu, Aurica Crăiniceanu si Nicolae Lazăr) şi unul (Enea Ionel), în oraşul Vulcan.

         Cu un bilanţ devastator, care a consemnat morţi, răniţi şi pagube materiale şi morale imense, ai fi tentat să îl găseşti vinovat pe acelaşi Ion Iliescu, chiar dacă el ar putea fi într-un fel autorul moral al acestor atrocităţi. Asta,  desigur, într-o analiză simplistă, dacă ne gîndim că uneori “oamenii nu văd pădurea din cauza copacilor” !      

                                              

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: