VINOVATUL DE SERVICIU – Ion Iliescu cedează puterea în urma unui vot popular

Cu Ion Iliescu, „noul” Preşedinte ales al României în baza unei noi Constituţii de sorginte democrată, după alţi doi ani de preşedinţie din 1990-1992, perioadă plină de mişcări sociale şi politice, de intrigi de tot felul, de dezvăluiri care mai de care mai fulminante despre noii politicieni apăruţi pe scena politică deosebit de pitorească, de semnări de pacte internaţionale contestate, aşa cum a fost cea din 1991, făcută cu defuncta URSS şi cu Preşedintele ei, Mihail Gorbaciov,  (România fiind de altfel singura ţară fostă comunistă care a mai semnat un asemenea tratat),cu sloganuri gen „sărac şi curat” şi „nu ne vindem ţara” şi cu aceeaşi atitudine, care l-a caracterizat şi în primul şi în al doilea mandat pe acelaşi vinovat de serviciu, „cârpa KGB-istă” cum îl gratulau unii politicieni şi analişti ai timpului,  recuperarea şi reîntoarcerea la valorile democrate devenea tot mai anevoioasă şi chiar îndepărtată în timp. Sigur,România reprezenta un caz special, pentru că în toate celelalte ţări foste comuniste din Europa Centrala şi de Est, imediat dupa căderea comunismului, au venit la putere guverne de centru-dreapta, care au întreprins măsuri democratice, au lansat procesul de privatizare. Nu există nici un singur caz în care în Europa Centrală şi de Sud-Est un guvern şi o putere reformistă să fi câştigat două mandate successive.

         Intre anii 1992-1996 CDR a fost un proiect politic al binelui, pe care 7 milioane de români l-au ratificat în 1996, dar pe care intelectualii şi în primul rând societatea civilă l-au trădat cu foarte mare viteză, deoarece încă nu aveau această credintă în fundamentele de centru-dreapta.

         Primul tur al alegerilor prezidenţiale din 1996, care a avut loc la 3 noiembrie, a consemnat o prezenţă la vot de 76%. Cu alte cuvinte, dintre cei 17.218.654 de români cu drept de vot, s-au prezentat la urne 13.088.388 ! Foarte mulţi, ce ziceţi ? Cele mai multe voturi au fost obţinute de către candidatul PDSR, Ion Iliescu, 4.081.093 (32,2%), urmat de cel al CDR, Emil Constantinescu, care a primit 3.569.941 de voturi (28,2%). În cel de-al doilea tur, după îndelungi şi anevoioase dezbateri finalizate cu înţelegeri între Emil Constantinescu şi Petre Roman, candidatul de pe locul 3 cu 2.369.941, în al doilea tur de scrutiny din 17 noiembrie 1996, la care au participat 13.078.883 de electori (75,9%), majoritatea voturilor – 7.057.906 (54,4%), s-a îndreptat către Emil Constantinescu, care a devenit astfel Preşedinte al României. Contracandidatul său, Ion Iliescu, a primit 5.914.579 de voturi (45,6%).

         Acest moment a scris istorie pentru România, care intră după aceste alegeri în galeria ţărilor cu un trend democratic, aşa cum prevede cartea, în sensul că o ţară poate vorbi despre conceptul de democraţie numai după ce, în urma unor alegeri libere, puterea şi opoziţia îşi schimbă de cel puţin două ori scaunele în Parlament, Guvern şi la Preşedinţie.

         Poporul român ieşea, pentru prima oară de la Revoluţia din decembrie ’89, din amorţire şi începea să înţeleagă ce mult contează exercitarea dreptului de vot din patru în patru ani.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: