VINOVATUL DE SERVICIU – Alternanţa la putere, un rău necesar

Deşi plictisiţi, agasaţi şi chiar descumpăniţi de modul precar  în care a fost administrată ţara timp de patru ani în regimul Constantinescu, perioadă în care  am avut  trei guverne, din care două au eşuat lamentabil, iar cel de-al treilea a organizat alegerile din 2000, românii au ieşit la alegeri cu gândul să dea un vot negativ foştilor politicieni. Cum nu aveau prea multe variante, şi-au pus ştampila pe PDSR, nimeni altul decât fostul FSN, chipurile  rebrenduit şi reformat.

Într-un capitol anterior v-am prezentat rezultatul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale adjudecate de PDSR,  cu un procent însă insuficient pentru a face guvern de unul singur. Dar totuşi, cu voturile UDMR şi ale minorităţilor, am fost blagosloviţi cu un Guvern minoritar PSDR, în frunte cu nimeni altul decât noul Preşedinte al partidului de curând confirmat, domnul Adrian Năstase, o moştenire a „tânărului”şi reformatorului Ion Iliescu, proaspăt reales în funcţia de Preşedinte al Statului român.

S-a considerat a fi fost cel mai performant guvern, timp în care România s-a stabilizat din punct de vedere economic în primă fază şi, ulterior, în cea de-a doua fază, trecând pe creştere economică, care a fost resimţită şi în viaţa fiecărui cetăţean al ţării, sau mai bine zis în buzunarele românilor.

Cum fiecare guvernare are patimile ei, greşelile şi imperfecţiunile ei, care au dus inevitabil la erodarea ei şi la enervarea electoratului care aşteaptă votul din patru în patru ani  tocmai pentru a-i amenda şi a-i debarca de la putere pe cei care au uitat total de ei, oferindu-le nici mai mult nici mai puţin decât votul lor negativ. Pentru că, nu-i aşa, cum să nu vrei să-i dai jos de la putere pe unii care, prin modul lor de comportament şi de exprimare, dovedesc lipsă de respect faţă de electorat, superioritate şi supersuficienţă,  chiar preţiozitate în faţa celor mulţi şi proşti, cum ne consideră ei.

În această perioadă au apărut BARONII locali, proveniţi din Preşedinţii Consiliilor Judeţene, care erau puşi să administreze banii publici. Pe plan local, aceşti noi îmbuibaţi ai vremii, şi-au atribuit calităţi de vătaf, de mic dictator local, încercând rând pe rând să-şi subordoneze toate instituţiile locale, indiferent dacă erau ori nu sub coordonarea sau în subordinea lor.

Spre deosebire de Preşedintele Ion Iliescu, care a înţeles foarte bine că e nevoie de noi atitudini, domnului premier Adrian Năstase i s-a urcat la cap puterea.Se vorbea de Adrian Năstase ca de un Guru. Devenise proprietar a mai mult de jumătate din Delta Dunării, alături de celebri oameni de afaceritotdeauna alături de putere, pe principiul, la vremuri noi, tot noi, Petrache şi Bitner. De asemenea, s-a vorbit şi comentat de afaceri şi investiţii în China şi multe altele, care au rămas la stadiul de poveşti, suspiciuni nedovedite niciodată în justiţie. A fost ulterior acuzat, judecat şi condamnat pentru fapte pe care nu le-a înfăptuit !

Aroganţa şi inocenţa au dus la tensiuni publice între cele două palate, Cotroceni şi Victoria.

Tot în aceşti patru ani de guvernare minoritară a PDSR, mai precis în 2003, s-a recurs la modificarea Constituţiei, care a fost supusă dezbaterii publice şi adoptată printr-un Referendum de două zile. Printre modificările propuse au fost inserate şi dorinţele parşive ale unor lideri la putere, amendamente care vor da mari bătăi de cap Curţii Constituţionale în anii următori. Supunem atenţiei dumneavoastră numai două exemple edificatoare în acest sens:  s-a adoptat decizia că Preşedintele nu-l poate demite pe Prim-ministru, aşa cum o făcuse fostul Preşedinte Emil Constantinescu (care i-a demis rând pe rând pe Victor Ciorbea şi Radu Vasile)  şi o altă decizie, dată cu dedicaţie, a fost aceea de a mări mandatul de Preşedinte de la patru ani la cinci ani, cu motivaţia decuplării alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale, desigur, o motivaţie de tip politic.

De fapt dedicaţia era o tactică a domnului Adrian Năstase, care se vedea Preşedinte în locul lui Ion Iliescu şi, de ce nu, dacă s-ar putea chiar pentru două mandate. Zece ani de preşedinţie i-ar fi asigurat trecerea la statutul de pensionar cu laurii gloriei pe frunte !!

Dar n-a fost să fie aşa, confirmându-se încă odată proverbul “socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă”. În traducere adică,  locul pe care îl pregăteşti cu minuţiozitate pentru a fi al tău, nu întotdeauna îţi va fi sortit. Şi chiar aşa a fost, cel care câştigă mandatul de Preşedinte pe cinci ani şi pe care l-a şi reînnoit, a fost Traian Băsescu şi nicidecum Adrian Năstase, care va deveni vinovatul de serviciu al vremii sale.

Dar poate nu ar strica să vă reîmprospătez memoria cu rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale de la sfârşitul anului 2004. Alegerile legislative din România  s-au desfășurat pe 28noiembrie 2004, iar competiția s-a ținut pentru 136 de locuri de senatori și 314 de locuri de deputați.Alegerile legislative au avut loc simultan cu cele prezidențiale. Conform Constituției României, modificată în 2003, mandatul prezidențial este acum de cinci ani în loc de patru, însemnând că în viitor alegerile legislative și prezidențiale se vor ține separat. S-a dovedit a fi un lucru mult prea costisitor pentru o Românie sîracî şi măcinată de tot felul de orgolii meschine.

Principalii candidați erau din uniunea de stânga PSD și PUR și alianța de centru dreaptă „DA” (Dreptate și Adevăr) între PNL și PD. Alte partide care au participat la alegeri cu speranța că vor  trece pragul de 5% au fost PRM (naționaliști de dreapta), UDMR (uniunea etnicilor maghiari) și URR(Uniunea Reconstrucţia României). În plus, grupările politice al minorităților care nu împlinesc pragul de 5%, au dreptul la un reprezentat în parlament (în total 18).

Rezultatele la Parlament au fost următoarele:

Senat

Camera Deputaților

 

În primul tur au concurat 12 candidaţi pentru funcţia de Preşedinte al României. Al doilea tur de scrutin s-a desfășurat pe 12 decembrie, unde au ajuns Adrian Năstase şi Traian Băsescu,  iar învingător a ieșit Traian Băsescu cu 51,23% din totalul voturilor exprimate, devansându-l pe contracandidatul său, Adrian Năstase (48,77%).

             Şi astfel s-a mai scris o filă de istorie, în care Adrian Năstase ajunge să fie vinovatul de serviciu din timpul mandatului său, iar Taian Băsescu, câştigătorul unei confruntări în care, deşi a intrat de pe poziţia de outside, şi-a adjudecat Preşedinţia în turul doi al acestor alegeri mult contestate şi cu suspiciuni de mari fraude electorale, acuze trâmbiţate chiar de către competitorul Traina Băsescu !

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: