RAPORTUL OADO PE ANUL 2013 – STAREA NAŢIUNII ÎN REPUBLICA PROCURORILOR

Pe vremea dictaturii era mai uşor de înfruntat securitatea comuniştilor decât impostura celor ajunşi la putere după momentul Decembrie ’89, care de 24 de ani ne tot mint şi ne amăgesc cu promisiuni pe care uită de fiecare dată să le înfăptuiască după ce au obţinut votul nostru, al celor mulţi şi proşti, cum probabil ne consideră ei.

            De ani buni, în regimul Băsescu, se caută vinovaţi în toate mediile socio-profesionale, la toate categoriile de meserii, la toate vârstele, la toate naţionalităţile, pentru infracţiuni de corupţie, multe din ele inventate.

            De ani buni ne sculăm şi ne culcăm în ritm de percheziţii cu mulţi mascaţi, multe mandate de reţinere urmate de cele de arestare, ordonatede procurori care aplică legea şi fac încadrări de fapte penale după cum îi bate capul sau după dorinţa şefului care, la rândul lui, răspunde unei comenzi venite din zona politicului, toate cu binecuvântarea mai-marelui de la Cotroceni.

            De ani buni asistăm la scandal şi circ în loc de linişte şi bunăstare, aşa cum ar fi normal.

            De ani buni am inversat valorile în ţara asta. Nimeni nu mai vorbeşte de un mare savant, academician, scriitor celebru, inventator de excepţie, pictor, sculptor consacrat sau în formare, de sportivi de excepţie, de elevi şi studenţi geniali cu diplome şi medalii obţinute în competiţii internaţionale. În schimb toată lumea este preocupată să ştie cine conduce Parchetul General, DNA sau DIICOT, câte dosare penale au făcut domniile lor, câtă lume a fost arestată şi câţi infractori a produs România pentru satisfacţia Europei Unite.

De ani buni observăm cum e mult mai important bilanţul Parchetului General,  DNA, DIICOT, CSM, SRI, SIE decât bilanţul Societăţii civile, al sănătăţii sau al învăţământului.

De ani buni această naţiune înghite zilnic umilinţele şi acceptă tacit să fie înjosită,  înjurată, acuzată, înfricată, pedepsită şi criticată tocmai de cei pe care noi i-am ales în nemernicia noastră.

De ani buni, Băsescu tropăie cu bocancii pe sufletele noastre şi încă nu avem nicio reacţie, ne lăsăm înjosiţi în continuare şi înghiţim mitocăniile acestui om, care nu şi-a iubit niciodată propriul popor, cerându-ne să ne sacrificăm în timp ce el şi acoliţii lui profită de „inerţia”noastră.

De ani buni ne-au trecut prin faţa ochilor armate de politicieni, nişte măscărici ai neamului, care ne-au arătat, fără pic de jenă, ce uşor poţi să îmbraci haina trădătorului, să minţi, să furi, să jigneşti şi să apari în faţa naţiunii de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, dând lecţii de democraţie şi moralitate.

De ani buni, la îndemnul parşiv al Preşedintelui, ne părăsesc ţara medici, asistente, profesori, ingineri, arhitecţi, sportivi, copiii noştri, aproape toată forţa de muncă, creând cea mai mare migraţie de la al doilea război mondial încoace.

De ani buni satele şi comunele s-au depopulat, ajungând adevărate ruine în uitarea timpului.

De ani buni ţara este o pârloagă de la un cap la altul, fără să-i pese cuiva.

De ani buni am uitat ce este seriozitatea, am promulgat legi care promovează delaţiunea, serviciile secrete s-au înmulţit în detrimentul libertăţilor noastre, pe care autorităţile le ignoră sau ni le suprimă zilnic.

De ani buni Băsescu ne-a „învăţat” să ne urâm şi să ne schimonosim sufletele după chipul şi asemănarea lui, ne-a încăierat pe unii împotriva altora, pe principiul binecunoscut – divide et impera.

De ani buni oamenii sunt îngroziţi că şi-au pierdut busola, nu-şi găsesc nici calea şi nici liniştea cu situaţia tulbure din ţară.

De ani de zile România trăieşte o isterie naţională prin transformarea statului democrat într-unul poliţienesc.

De ani de zile începem să ignorăm chiar şi văgăuna în care ne-au băgat ultimile guvernări. Datori şi săraci, ne plângem soarta în loc să încercăm să găsim o altă cale de urmat.

De ani de zile în România nu există decât un singur sport – fotbalul, şi acesta de slabă calitate, aflat în mâna unora care fac mai mult circ decât performanţă.

De ani de zile ni se bagă pe gât tot felul de nonvalori, copiilor noştri li se livrează modele din lumea curvelor – o lume aşa-zis mondenă,  dar şi modele din clanurile interlope, a milionarilor şi miliardarilor de carton, care s-au îmbogăţit în condiţii dubioase, etalând opulenţă şi bunăstare, deşi nu au şcoală şi nu au performat niciodată în niciun domeniu de activitate.

De ani de zile celor mulţi şi proşti li se impune ideea că toate deciziile justiţiei nu pot fi comentate şi trebuie respectate necondiţionat, impunere care nu este valabilă şi pentru şmecheri care, nu numai că nu le respectă, ci le ignoră şi le calcă în picioare fără niciun fel de teamă, pentru că ştiu că cei care acuză şi cei care judecă acţionează doar la indicaţia şefilor ierarhici, care le stabilesc „agenda de lucru”.

De ani de zile domnul Preşedinte Traian Băsescu ne-a lăsat împresia că singura breaslă care munceşte în ţara asta este cea a procurorilor şi în special ai celor de la DNA (adică oamenii lui Daniel Morar până nu demult), sprijiniţi substanţial de serviciile secrete,  de CSM, ICCJ, ANI şi, bineînţeles, de CCR.

Şi tot de atâţia ani oripilat, îngrozit şi disperat aştept ziua care parcă nu mai vine, când se va pune stop tuturor acestor grozăvii, anomalii, un fel de anus contra naturii, să fixăm ceasurile la zero şi să luăm totul de la capăt, să facem un restitutio in integrum !

După evenimentele din decembrie ’89, odată cu schimbarea societăţii în structura ei fundamentală prin trecerea de la comunism la capitalism, am adoptat şi o nouă Constituţie a României. Faptul că de-a lungul celor 24 de ani de la revoluţie, această lege a legilor a avut parte de o revizuire în anul 2003, iar azi, după zece ani, se doreşte iarăşi modificarea Constituţiei, şi când vedem ce se întâmplă la nivel de stat, dar şi în societatea civilă, ne face să credem că a venit momentul schimbării într-o ţară mult prea bolnavă, în metastază şi agonie totală.

Mie teamă însă că, aşa cum s-a întâmplat în 1990, când cerinţele revoluţiei şi ale revoluţionarilor au fost lăsate să fie rezolvate de al doilea şi al treilea eşalon din fostul partid comunist,  tot aşa, cerinţele noii Constituţii şi  schimbările de fond ale întregii societăţi în fibra ei, vor rămâne în mâna aceloraşi politicieni care ne-au minţit în ultimii 24 de ani, aducându-ne în pragul disperării.

Din păcate, speranţele de reuşită sunt foarte mici. Spun asta pentru că, parcă blestemaţi de ciclicitatea istorică,  de fiecare dată când am zis că o luăm de la capăt şi ne-am  reîntors la locul de start, tot de atâtea ori naţiunea română a ratat momentul !!.

 

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: