EU, CEL DINTR-O VIATA VIITOARE – JURNAL DE CELULA

16 februarie 2007 – vineri

107 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

 

08.00. – Apelul – O zi urâtă. Cred că o să răcesc. Simt primele semne ale răcelii.

09.00. – Îmi aduce minuta şi declar două recursuri: la cauţiune şi la arestarea preventivă, ştiind că av. Mişu Eftimescu va face recurs şi pe cererea de neconstituţionalitate. Voi vedea ce va mai urma. Cu Domnul Dumnezeu înainte.

12.00. – Sunt scos la cumpărături. Fac provizii de apă, cafea şi, ca să îmi îndulcesc viaţa grea, cu câteva prăjituri, dar, ca nu cumva  să-i uit amărăciunea, cumpăr şi câteva grepfruturi.

14.00. – Am vizită cu familia (soţia) şi Aurel, şoferul care o ajută. Avem vorbitor la masă şi mai bârfim: în ce ţară trăim, ce justiţie avem, ce judecător corupt de Putere (care a vrut să mă condamne cu o zi în urmă şi, din răutate că nu i-a ieşit pasenţa, aşa cum îşi luase angajamentul în faţa Puterii, a respins şi cererea de cauţiune şi arestarea preventivă pe care a discutat-o în mod abuziv, căci o discutase cu numai o săptămână în urmă), că suntem un stat care seamănă tot mai mult cu Belarusul lui Lukaschenko decât cu o ţară europeană, pentru că şi acolo stă arestat preşedintele drepturilor omului.

După ce mi s-a dat o cauţiune istorică pentru România, de 3 miliarde, bani pe care unii în România, nu îi câştigă într-o viaţă, este respinsă ca nefondată – o probă clară de sadism – un judecător nu e pus să îşi facă mendrele şi aprecierile cu inculpaţii.

Culmea, soţia îmi spune că s-a stabilit ca mâine, sâmbătă, ora 1000, să se judece recursul. De ce mâine ? De ce atâta grabă ? Cine o fi supărat ? Din  nou 15 instanţe s-au comportat ca în teatrul absurd a lui Eugen Ionescu, în care eu şi avocaţii am vorbit la pereţi şi ei s-au făcut că ne ascultă şi ne judecă când, de fapt, totul era prestabilit.

Nu am să pot înţelege niciodată de unde atâta duşmănie, atâta răutate.

Iată şi ultima scrisoare adresată fiicei mele, Rebecca.

  1. Gândurile mele nu pot să încapă toate în 33 de scrisori. Am ales să mă opresc aici. E mult ? E puţin ? E mai mult decât credeam că pot să-ţi spun. E mai puţin decât aveam de spus. Într-o zi vei răsfoi poate aceste pagini pe îndelete. Vor fi probabil îngălbenite de timp. Printre rânduri, dacă ai să te uiţi cu atenţie, o să găseşti câte ceva din sufletul meu.

 De fapt eu ţi-am scris, draga mea, despre mine. Sau, dacă vrei, am încercat să-ţi arăt lumea prin lentila sufletului meu.

Poate că nu este ceea ce ai vrut să vezi. Poate că nu o să ai răbdare să priveşti până la capăt.

Eu nu o să plec însă niciodată din aceste scrisori. Voi rămâne în ele pentru totdeauna. Aşa că nu trebuie să te grăbeşti. Mă găseşti aici ori de câte ori vei simţi nevoia să stai de vorbă cu celălalt suflet al tău.

            Aceste scrisori sunt felul meu de a rămâne mereu viu. În acelaşi timp, ele sunt mormântul vieţii pe care am trăit-o.

            Acum când mă pregătesc să le pun punct, ştiu că într-o zi, în viitor, cineva care a coborât în lumea aceasta, cineva din sângele meu, va spune nu fără bucurie: Tatăl meu chiar a existat ! A fost un om adevărat !

                                 

 

                                                Cu drag, Tati

17 februarie 2007 – sâmbătă

108 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul – Vreme rece cu 1-2 grade, foarte apropiate de o zi de iarnă.

09.00. – Plec la Curtea de Apel, unde cred că nimic nu poate fi bine pentru mine.

Sunt judecat sâmbătă, de un Complet special.

12.00. – Se dă soluţie de respingere deşi, procurorul jonglează cu aberaţii şi cu termeni după cum îi place lui (când îi este defavorabilă funcţia de Preşedinte O.A.D.O., sunt un om simplu, iar când vine lumea la mine ca să îmi dea bani sunt Preşedinte). Un prost, cu P mare – nu ştie nici carte şi pretinde că susţine adevărul. În realitate el vorbeşte de penibilităţi şi abuzuri.

Au fost puse pe tapet câteva întrebări ale Preşedintelui de complet: „De cât timp este arestat ?” – „De ce instanţa a luat decizia să îl elibereze pe 23 decembrie 2006 ?” Răspunsul procurorului a fost că atunci s-a dat o soluţie netemeinică şi nelegală.

S-a motivat respingerea de cauţiune în 385 de puncte, pe 38 de pagini – o aberaţie totală – iar când mi-a comunicat hotărârea a făcut-o pe o singură pagină.

În luarea mea de cuvânt, printre multe altele, am făcut referire la faptul că România se apropie de Belarus mai degrabă decât de UE, reamintindu-le justiţiarilor mei că şi acolo, la fel ca la noi, Preşedintele drepturilor omului este ţinut închis.

18 februarie 2007 – duminică

109 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

 

08.00. – Apelul – O zi rece în care nu se poate întâmpla nimic.

09.00. – Ieşim la Capelă – aprindem lumânările şi aşteptăm ceremonialul slujbei. O ascultăm pe cea de la Iaşi, pe postul de radio Trinitas.

12.00. – Ieşim la telefon – vorbesc cu familia, Ştefan Mitroi şi Gelu Voican.

Şi Gelu îmi confirmă inutilitatea şi eforturile mele şi ale avocaţilor de a convinge instanţa, care, spun ei, este independentă şi nu o obligă nimeni să aibă o anume atitudine.

Dar realitatea îl dezice, pentru că nu e deloc aşa în regimul lui Băsescu şi al Monicăi Macovei. Judecătorii sunt controlaţi, ameninţaţi şi li se indică ce au de făcut.

19 februarie 2007 – luni

110 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

 

08.00. – Apelul – O zi la fel de rece ca ieri, dar se anunţă o zi caldă în cea politică.

Se va discuta demiterea Monicăi Macovei, unul dintre personajele care mi-a schimbat viaţa prin comanda politică pe care a dat-o împotriva mea, „execuţie” planificată încă  din primăvara anului 2006, când doamna în cauză a declarat public : “un O.A.D.O. – penal şi mai vedem noi ce o să rezolvăm cât de curând”.

Azi am decis ca OADO să dea în judecată Ministerul Justiţiei, respectiv pe ministrul Monica Macovei, pe Procurorul general al DNA Daniel Morar, Procurorul şef-secţie Irinel Păun şi procurorii de caz Trandabăţ Maria şi Cerbu Viorel, pentru prejudicierea imaginii organizaţiei şi a pierderilor materiale şi morale ca urmare a arestării abuzive a Preşedintelui O.A.D.O

La postul de radio RADIO ROMÂNIA, la “Ora Academică” a lui Paul Grigoriu, Traian Băsescu i-a ameninţat din nou pe mogulii din trusturile de presă, precum Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu, acuzându-i de ingerinţe în politic.

Monica Macovei, ştiindu-se susţinută de „colaboratorul” ei de la Cotroceni, refuză să demisioneze şi începe să internaţionalizeze demisia ei, cerând cunoştinţelor ei din UE să intervină. Ruşinos şi penibil, dacă ne gândim că un parlament îţi este ostil total, dar tu continui  să te cramponezi de funcţie.

O societate bulversată de multitudinea evenimentelor declanşate de aceste personaje sinistre care au ocupat funcţii în stat şi care ne chinuie cu problemele lor personale, punând interesele proprii înaintea  celor naţionale.

20 februarie 2007 – marţi

111 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

 

08.00. – Apelul – Frig şi monoton.

Supărat şi fără perspectivă, nu mă gândesc decât la tot ce poate fi mai rău pentru mine, după modul cum a decurs procesul până acum.

Se pare că această comandă politică persistă şi presiunea nu a fost ridicată, deşi intervenţii naţionale şi internaţionale au fost multiple, deşi presa, nu o dată, a relevat despre ele, şi în ciuda faptului că s-au ţinut mai multe conferinţe de presă pe tema mea.

S-a votat legea Referendumului în Camera Deputaţilor, urmând ca Preşedintele să o promulge sau să o tergiverseze, trimiţând-o la Curtea Constituţională.

12.30. – Ne-au mai adus un deţinut în celulă, în vârstă de 30 ani, condamnat la 2 ani de închisoare pentru furt. Fost taximetrist în Bucureşti, participa pasiv la spargeri. A fost condamnat în lipsă şi dat în urmărire generală, fiind găsit în oraşul Mangalia unde a stat ascuns. Se numeşte Bogdan Furgaciu, este fiul unui colonel în Poliţia Rutieră. Deja a executat 3 luni din pedeapsă  la Poarta Albă.

17.00. – Miron Cozma a fost lăsat în închisoare până în decembrie 2007, când va termina de executat întreaga pedeapsă.

A fost o intervenţie publică a Monicăi Macovei împotriva eliberării lui, iar justiţiarii au înţeles foarte bine mesajul.

21.30. – Preşedintele Traian Băsescu şi Premierul Călin Popescu Tăriceanu,  invitaţi la Televiziunea Naţională, s-au acuzat reciproc de minciună, s-au jignit şi s-au ameninţat.

Codruţ Sereş a vorbit de 4 milioane euro.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: