EU, CEL DINTR-O VIATA VIITOARE – JURNAL DE CELULA

26 februarie 2007 – luni

117 zile în recluziune totală, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apel. Frig şi ger în suflet. O nouă săptămână la fel de grea pentru mine.

09.00. – Facem baie în zona infernului. Aceeaşi băltoacă prin care trebuie să trecem spre culoarul ce duce la duşuri, duşuri de acum 50 de ani, mai degrabă în paragină decât funcţionale, fără geamuri la ferestre, cu temperatura de –7 grade de afară. Infernul pe pământ.

Am terminat analiza privind sistemul penitenciarelor din România, analiză care cuprinde perioada de la prima mea condamnare din 1985 şi până în ziua de azi, când sunt din nou reţinut politic. Este un material bine dozat şi emanat din realitatea pe care am trăit-o cu 22 de ani în urmă şi pe care o trăiesc acum, zi de zi, în penitenciar, analiză finalizată cu solicitarea fermă de închidere a închisorii Jilava. TREBUIE !!

27 februarie 2007 – marţi

118 zile ca reţinut politic

08.00. – Apelul  – Tot frig şi tot fără speranţe.

Azi ne pleacă un prieten de celulă, Marian Truţescu, fost colonel MAI, la cercetări penale. Este transferat înapoi la Colibaşi, el fiind din zona Drăgăşani. Are şi el drama lui : o nevastă nebună şi două fete minore, iar el este condamnat 5 ani pentru abuz în serviciu.

Am barbă mare şi deasă, pe care mi-am lăsat-o la data respingerii cererii de a fi judecat în libertate, pe 23 decembrie 2006. Mi-a crescut atât de mare că aş putea sigur să rivalizez cu Fidel Castro.

Azi s-a ţinut bilanţul MAI, la care au participat Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu. Nu şi-au vorbit, dar au luat cuvântul, ambii criticând descentralizarea care nu se mai face, dar şi problema informatizării.

Se aşteaptă “Marşul ruşinii” sau “Mitingul ruşinii” iniţiat din sfera puterii şi a intelectualilor pentru susţinerea ministrului justiţiei, Monica Macovei. O mare ruşine, având în vedere că nimeni nu-i face nimic, doar că Parlamentul nu mai vrea să lucreze cu ea.

“Mărţişorul anticorupţiei” – Ordonanţa DIICOT a fost respinsă cu 178–54 şi 3 abţineri.

Mâine am procesul şi se vor discuta mai multe lucruri, eventual recuzarea şi în final, după recuzare, probabil ultima apărare.

Procesul va începe în jur de ora 13.30. Cred că o să-i surprindem cu recuzarea.

 

28 februarie 2007 – miercuri

119 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Mă rog, cu puţine speranţe în mai bine privind propria-mi situaţie.

10.00. – Se deschide uşa şi sunt din nou forţat să merg prea devreme la Tribunal. Nu sunt acceptate niciun fel de argumente, chiar sunt certat că îndrăznesc să-i înfrunt, să le fac program. Nici argumentul sănătăţii nu contează pentru ei. Sunt dus la directorul adjunct Dan Cămineşteanu, un personaj care mi se pare sinistru, poate din cauza faptului că-i tratează pe cei din faţa lui cu un aer de superioritate, insensibil faţă de problemele oamenilor, fie ei şi deţinuţi. Sunt dus cu japca la Tribunal şi obligat să aştept indiferent de durerile de coloană atroce pe care le acuz.

Procesul începe la ora 14.00, odată cu finalizarea altor patru procese antedatate. Din unul din complete, compus din trei judecători de recurs, a făcut parte şi Mihai Udroiu, judecătorul de fond.

Odată cu începerea procesului, după patru ore de aşteptare – ca boul la jug – îi cerem recuzarea, care, aşa cum am prevăzut, l-a surprins total, ba chiar l-a enervat. Se retrage şi noi aşteptăm ca în sala de consiliu să se ia o decizie din partea preşedintelui de instanţă. După jumătate de oră în care aproape toate televiziunile mi-au luat interviuri legat de recuzare şi de toata golănia şi mascarada din acest proces, apare preşedinta Tribunalului Bucureşti şi ne anunţă că cererea a fost respinsă. Judecătorul Udroiu revine în sala de şedinţă şi încep, rând pe rând, apărările şi acuzele procurorului. Procurorul e un individ lipsit de orice moralitate. De fapt nu pare a fi om, ci mai degrabă un robot, un android. El are de executat un ordin şi îl execută, indiferent dacă încalcă legea. Nu-i pasă de nimic, pentru că ştie că nu va fi tras la răspundere niciodată, nimeni nu-i face nimic oricât de grosolan şi abuziv striveşte  însăşi conceptul de legalitate. După ce a reluat penibil toate cauzele din rechizitoriu, în final a cerut condamnarea şi rămânerea în arest.

Apărările :  av. Panaitescu şi-a reluat teza de la început, de încălcare flagrantă a codului de procedură penală cerând achitarea; av. Mişu Eftimescu a cerut şi el achitarea aducând zeci de argumente, urmând să depună concluzii scrise; av. Son Constantin  a accesat  soluţie de achitare, spunând că ar trebui, dacă nu cumva s-ar dori o altă soluţie, ceea ce ar fi trist, să se ia în considerare toate circumstanţele atenuante. Ion Costei – juristul O.A.D.O., a pus problema banilor şi a modului în care sunt crezute declaraţiile unor infractori.

După ce a fost recuzat, am avut senzaţia că judecătorul „face câţiva paşi înapoi”.

În final, mi s-a dat şi mie cuvântul, eu angajându-mă într-o prezentare patetică şi retorică pe varianta “Sunt vinovat”.

18.45. – Am fost readus la închisoare, aşteptând cu nerăbdare data de 13 martie, ora 14.00, când în şedinţă publică va fi dată sentinţa de fond a acestui judecător pe care l-am recuzat, pentru că l-am simţit parşiv, periculos şi lunecos, nepregătit pentru un asemenea dosar greu, ce era, cred, la primul dosar de judecător. Aştept cu încredere soluţia, dar cu inima îndoită, cunoscând ce Justiţie avem, ce stat periculos şi ce perversitate monstruoasă stă în spatele acestui caz.

01 martie 2007 – joi

120 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul. O zi de reflexie, dar şi de finalizare a unui drum forţat şi impus într-un ritm nefiresc, cu o aşteptare de finalitate pe 13.03.2007.

10.00. – Facem un duş scurt cu apă fiartă, opărită, dar nevoia de igienă depăşeşte chiar şi riscul de a fi opărit.

11.00. – Mergem la Capelă, îmi spun rugăciunea şi avem câteva schimburi de idei pe teme filozofice cu părintele Dumitru.

15.00. – Intru în celulă şi încep să scriu pentru revistă câteva articole.

Azi, 1 martie 2007, preşedintele interimar OADO, Gelu Voican Voiculescu, şi-a depus retragerea din această funcţie.

Având în vedere însă că procesul în cazul meu a luat sfârşit, cel puţin în prima fază, respectiv instanţa de fond, eu pot să îmi reiau calitatea de Preşedinte al organizaţiei, chiar dacă sunt în închisoare.

Se mai îndoieşte cineva de Justiţia Divină ? Numai cu ajutorul lui Dumnezeu OADO nu a fost desfiinţată de Justiţia Monicăi Macovei !

02 martie 2007 – vineri

121 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul – Primăvara îşi arată faţa. Vremea începe să se încălzească. Există o tradiţie populară, cum că primele 9 zile ale lunii martie sunt patronate de tot atâtea babe. Se mai spune că dacă îţi alegi una din aceste zile, în funcţie de cum va fi vremea din aceea zi, aşa îţi va fi tot anul pe care îl vei parcurge.

10.00. – Merg să dau telefoane, şi vorbesc la organizaţia, apoi cu Dan Manole,  prietenul meu, şi cu Gelu Voican Voiculescu, căruia îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru mine, ca un adevărat camarad.

13.00. – Sunt scos la vorbitor cu Monica. Am vorbitor la masă şi aflu că pentru toţi există  o doză  de aşteptare  având  în  vedere ultimele demersuri înainte de pronunţarea sentinţei din data de 13 martie 2007.

17.00. – Merg să fac cumpărături. Îmi mai cumpăr pixuri pentru a scrie în continuare la jurnal, provizia de apă şi seminţele tradiţionale, şi îi cumpăr lui Rebecca şi lui Monica câte o cutie cu bomboane. Tot pentru Rebeccuţa cumpăr şi câteva ouă surpriză, să i le dau de ziua ei, pe 5 martie, dar şi de 8 martie.

Azi, după ce Senatul a discutat şi aprobat Codul Penal, elaborat de staful Rodicăi Stănoiu, Monica Macovei, ca o replică imediată, a lansat în dezbatere publică un nou Cod Penal, pe care şi-l asumă ca fiind unul adaptat cerinţelor UE şi în conformitate cu actul comunitar.

Am văzut în gestul Monicăi Macovei disperarea faţă de faptul că e ignorată de Senat, dar şi o tactică, identică cu a lui Băsescu, când, încorsetat de o eventuală pierdere, printr-un referendum a fotoliului de la Cotroceni, contraatacă cu un nou referendum al votului uninominal.

Tot aşa şi Monica Macovei, s-a trezit că are o şansă în a veni cu acest nou Cod Penal, tocmai când Senatul a aprobat deja Codul Rodicăi Stănoiu.

03 martie 2007 – sâmbătă

122 zile în recluziune, ca reţinut   politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul – Azi este o zi superbă de primăvară.

11.45. – Sunt scos la aer şi simt nostalgia fostelor zile de primăvară, trăite în libertate. Mă gândesc cum aş fi petrecut acum dacă eram cu familia, unde aş fi mers, probabil la casa de la Breaza.

04 martie 2007 – duminică

123 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul – Zi urâtă şi ploioasă de primăvară.

09.00. – Mergem la Capelă. Îl rog pe preot să facă şi o slujbă de pomenire a părinţilor şi bunicilor mei.

13.30. – Intră în Capelă directorul adjunct Căminişteanu, care cere o restricţie mai mare pentru cei care vin la slujbă, nu mai mulţi de 25 de persoane, şi nu aceleaşi. O impunere greu de înţeles pentru un creştin. Există o vădită ingerinţă brutală în desfăşurarea activităţii serviciului religios. E clar că avem de a face cu acei care nu pot percepe ce înseamnă biserica într-o închisoare şi tratează această activitate foarte, foarte important, cu indiferenţă sau chiar cu ostilitate.

În rest, o zi apăsătoare şi nefiresc de pustie.

Astfel de momente sunt foarte greu de suportat de cei care sunt lipsiţi de libertate, dar mai ales este greu pentru un om activ, aşa ca mine. În mod normal, acum îmi pregăteam emisiunea de seară de la televiziune, care se difuza între orele 20.00 şi 21.30.

 

05 martie 2007 – luni

124 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul – Tot plouă.

10.00. – Facem duş în camera “gazării”. Cred că e de neînchipuit pentru un om normal o asemenea încăpere, cât de sinistru arată.

Scriu în continuare pentru revista din luna februarie. Speranţa nu trebuie să îmi dispară, indiferent de ce s-ar întâmpla, atât timp cât mă ştiu nevinovat, cu toate că s-a dorit poziţionarea mea în zona infracţionalităţii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: