EU, CEL DINTR-O VIATA VIITOARE – JURNAL DE CELULA

06 martie 2007 – marţi

125 zile în recluziune, ca reţinut politic în România care îşi aşteaptă verdictul justiţiei române.

08.00. – Apelul – Vremea începe uşor să se încălzească. Tare m-aş însenina şi eu dacă mi se va face dreptate.

Continui să scriu articole pentru revistă, cum ar fi: Cozile, obsesia la români, un sport  naţional, Pulsul drepturilor omului, O lecţie de democraţie în una din  ţările U.E. – Italia, E vremea suspendărilor !!! şi Fumigena Macovei – un  nou  proiect de Cod Penal.

10.00. – La bilanţul Ministerului Public au luat cuvântul Laura Codruţa Kovesi, Nicolae Popa, Monica Macovei şi desigur, Traian Băsescu.

Monica MacoveiProcurorii nu trebuie să încalce normele de procedură penală. În cazul meu au fost încălcate toate normele Codului penal. Poate toţi cei care au de auzit să audă şi să vadă cum a fost instrumentat “dosarul meu”. Dar Traian Băsescu a făcut o declaraţie care a îngheţat asistenţa: Sunt, estimez că vor fi multe dosare grele care trebuiesc finalizate anul acesta şi vor viza mulţi politicieni importanţi. De unde ştie domnul Băsescu acest lucru ? Nu a auzit de separarea puterilor în stat, pe de o parte şi, pe de alta, dinamica următoare va face să fie nevoie de mult mai mulţi procurori având în vedere promptitudinea reacţiilor instituţiilor la indicaţiile primate. Domnul Băsescu probabil că are mintea scurtă şi a uitat că România s-a integrat în U.E., şi nu în fostul Gulag Sovietic unde aveam de-a face cu un stat poliţienesc.

 

07 martie 2007 – miercuri

126 zile în recluziune,

08.00. – Apelul – O zi cu vânt şi soare printre mulţi nori.

Ies la Capelă şi mă mai destind într-o  discuţie cu părintele şi ascultăm muzică religioasă.

10.00. – Vin colegii de la OADO : generalii Spiroiu, Crăciun şi Sterian, discutăm strategia de viitor a organizaţiei.

Mâine dimineaţă mai pleacă un coleg de celulă, David Sorin, care va fi transferat la Penitenciarul Miercurea Ciuc, adică în localitatea unde are şi domiciliul. Bucuria lui este extraordinară la gândul că de acum va avea posibilitatea de a-şi  revedea mult mai des copiii şi soţia,  de care îi este nespus de dor.

Târziu în noapte, să fi fost 2130, am fost scoşi să facem un duş, duşul orbului, nu ştii ce faci şi prin ce băltoace calci.

08 martie 2007 – joi

127 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

 

08.00. – Apelul – Ziua femeii, o zi pentru care mare lucru nu pot să fac de aici din celulă.

Ieri, la întâlnirea cu colegii  le-am trimis  “fetelor mele” câte o felicitare, în care mi-am pus inima şi toată dragostea mea pentru ele.

De asemenea, este şi ziua în care mi-am terminat toate articolele pentru revistă.

 

09 martie 2007 – vineri

128 zile în recluziune, ca reţinut        politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul – Timp urât şi mohorât.

12.00. – Am fost scos să îmi fac cumpărăturile: apă, condimente pentru ciorbe, şi două prăjituri.

14.00. – Sunt scos la vizita cu Monica şi vine şi Aurel – şoferul care o ajută.

Aşteptăm, fără să mai avem încredere în nimic, cu toată apărarea făcută cu minuţiozitate, de propria-mi persoană, cum că nu mă consider vinovat cu nimic, ci mai degrabă vândut, a celor trei avocaţi, în special dl. Mihai Eftimescu, care a redactat o apărare superprofesional, nelăsând o clipa de răsuflare judecătorului, dar şi opinia juriştilor O.A.D.O., prin şeful de compartiment Costei Ion.

După cum a decurs procesul, având în vedere presiunea politică asupra cazului, este posibil orice : de la achitare, aşa cum o cere apărarea, la o condamnare cu suspendare sau o condamnare pur şi simplu pe motivaţii aberante, fără legătură cu fapta şi persoana mea.

Ce o vrea Bunul Dumnezeu !!!

Aştept şi mă rog să fiu aproape de familie, de fetele mele, Rebecca şi Isabela.

10 martie 2007 – sâmbătă

129 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul – Zi urâtă de primăvară.

11.30. – Sunt scos la telefon şi Monica îmi spune că l-a pierdut pe Pandy, un căţel Ciau-Ciau, pe care l-am iubit enorm. Era un căţel care aducea foarte mult cu un leu în miniatură. E pierdut şi probabil bântuie străzile flămând, poate l-a găsit cineva sau l-au luat hingherii, cine mai ştie ?! Am rugat-o să-l caute la ecarisaj, dar să dea şi un anunţ în ziar.

Îmi pare nespus de rău că l-am pierdut, îl aveam de cinci ani, era jucăria vie a familiei.

Stau şi mă gândesc, de ce se abat în ultimul timp aşa de multe necazuri peste mine şi familia mea. Vara trecută, într-o seară, m-a sunat cineva şi mi-a spus că o să am o mare nenorocire – şi am avut !!

La 1 noiembrie 2006 am  fost  arestat  abuziv şi  contrar oricărei logici, “prevestire” de care mi-a adus aminte procurorul cu înregistrările făcute.

L-am sunat şi pe avocatul Mişu Eftimescu cu intenţia de a lămuri unele aspecte, dar acesta m-a surprins cu o altă veste proastă – un deces în familie.

Astfel am aflat că i-a murit tatăl în vârstă de 74 de ani. Era foarte bolnav şi oarecum se aşteptau la un asemenea moment trist pentru familie, iar durerea este la fel de mare, chiar şi atunci când te aştepţi la un astfel de deznodământ.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească.

 

 

11 martie 2007 – duminică

130 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul. O zi mohorâtă şi cu vânt.

09.00. – Am fost scos la Capelă unde se mai ţine o slujbă la care a venit să participe şi preotul catolic Dumitru Moş, fost cântăreţ de muzică populară ardelenească, cu peste 30 de ani de activitate  scenică.

Acesta a adus cu el şi a depus în altar o icoană şi o cruce cu Iisus răstignit, din inima căruia curgea mir.

Părintele m-a recunoscutşi mi-a spus să am credinţă că nimic nu e întâmplător şi că toţi avem un anumit destin.

Faptul că ne aflăm în Biserică este un semn că Bunul Dumnezeu ne iubeşte, şi a încheiat spunând că “noi nu suntem decât nişte gângănii pe acest pământ, dar toţi suntem în mâna Domnului”.

Am făcut şi slujbă de comemorare a părinţilor şi bunicilor mei.

L-au regăsit pe Pandy şi m-am bucurat foarte tare că măcar un membru al familiei s-a reîntors acasă.

12 martie 2007 – luni

131 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul – Se prefigurează o zi frumoasă de primăvară.

10.00. – Merg singur la baie. Infernul continuă, nu exagerez, apă până la genunchi, într-o mizerie de nedescris.  Să dea Bunul  Dumnezeu  să fie  ultima.

Viaţa politică deosebit de agitată, decizia guvernului şi în primul rând al Preşedintelui, ca alegerile parlamentare de pe data de 13 mai să  se amâne pentru octombrie.

Participă la şedinţa de guvern şi preşedintele Băsescu, nedorit de priemier, care le cere pdl-iştilor să se retragă din guvern dacă nu le convine. O asemenea decizie politică poate ar fi şi în avantajul meu.

Unul din miniştri – ministrul Justiţiei Monica Macovei, îşi va pierde portofoliul şi influenţa nefastă asupra justiţiei, implicit asupra DNA-ului.

Se vorbeşte în piaţă, că ea doreşte cu orice chip să fiu găsit vinovat, deşi nu există nimic care să mă încrimineze.

14.00. – În şedinţa de guvern s-a luat decizia amânării alegerilor europarlamentare. Doi miniştri PD, Blaga şi Macovei, nu au semnat ordonanţa privind amânarea alegerilor din luna mai, eventual în octombrie.

16.00. – Emil Boc, preşedintele PD, anunţă că miniştri săi nu vor semna ordonanţa de guvern.

17.00. – Crin Antonescu, vicepreşedinte PNL, le cere miniştrilor PD să plece de la guvernare dacă nu semnează ordonanţa.

 

13 martie 2007 – marţi

132 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – O zi frumoasă de primăvară, cu vânt la propriu şi la figurat.

11.00. – Am fost scos la telefon. Am discutat cu av. Eftimescu, cu Gelu Voican Voiculescu şi cu soţia. Am aflat că sâmbătă vine în România Franco Frattini – vicepreşedintele Comisiei Europene şi Comisar pentru Justiţie. Ne pregătim să cerem ca o comisie O.A.D.O. să aibă o întrevedere cu dânsul.

Tăriceanu îl reclamă pe Băsescu la Curtea Constituţională pentru blocarea postului de Ministru de Externe.

Ieri, după trei luni şi jumătate, am primit de la CSM un răspuns la plângerea mea, semnat de un inspector care nu are nume şi de care mi-e ruşine, într-un limbaj de lemn, comunist, cu tratarea cauzei de parcă subsemnatul este idiot, prost sau infantil, cu răspunsuri care nu au nimic comun cu plângerea. În plângere se cere ceva, iar în răspuns se vorbeşte de cu totul altceva. Se demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că şi acest organism, creat să reformeze şi să-şi asume restructurarea în Justiţie, este, în forma actuală, o structură care nu face altceva decât să spele nelegiuirile şi nemerniciile justiţiarilor, a celor care trebuie să apere legea şi adevărul.

14.30. – Văd la televizor că mi se anunţă sentinţa, 6 ani, cu recurs în 10 zile şi menţinerea în stare de arest. E pedeapsa maximă primită din altele de 2 şi 4 ani. Trăiesc o prăbuşire totală, o dramă. Mă întreb – De ce ? Ce vrea Băsescu ? Aşa vrea Monica Macovei ? Sunt distrus – ce mai poate urma !? Cine mai ştie ! Încotro viaţa mea ? A fost o zi cu ghinion.

Va continua

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: