APELUL SI ELIBERAREA PROVIZORIE LA O NOUA CONDAMNARE POLITICA – JURNAL DE CELULA

21 martie 2007 – miercuri

140 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apel. – Plouă. Am rămas din nou doi în celulă. Azi se aşteaptă raportul Comisiei de suspendarea a Preşedintelui Traian Băsescu.

10.00. – Am ieşit la Capelă, mi-am spus rugăciunea, m-am recules cu mine însumi, am citit câteva cărticele bisericeşti şi am lucrat cu computerul la o lucrare a părintelui.

15.30. – Comisia dă publicităţii un comunicat prin care preşedintele Băsescu a încălcat Constituţia României dar a făcut şi infracţiuni de natură penală, care vor ajunge, pe de o parte la Curtea Constituţională, pe de alta la Parchetul General. La Curtea Constituţională se aşteaptă un răspuns într-un termen de 20 de zile, la 17 capete de acuzare.

17.00. – Premierul îşi asumă şi portofoliul Ministerului de Externe, ca urmare a refuzului Preşedintelui Băsescu de a-l valida pe Cioroianu – care fusese nominalizat pentru acest post. Preşedintele va putea fi demis cu jumătate plus unu a celor care se vor prezenta la vot.

 

22 martie 2007 – joi

141 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Vremea începe să dea semne de primăvară.

09.30. – Am fost scos la duş. Îl fac singur, deoarece colegul de celulă nu vrea să mai meargă în mizeria de la duşuri.

Azi se va ţine o şedinţa la O.A.D.O. pentru validarea noului Consiliu director, dar şi pentru validarea unui nou statut adaptat noilor cerinţe reale din societatea civilă românească, odată cu accederea în Comunitatea Europeană.

Mi s-a părut aproape obligatoriu ca la această şedinţă să trimit un comunicat din celula 116 a penitenciarului Jilava, unde mă aflu acum, în calitate de Preşedinte Fondator al OADO. Comunicatul va fi citit de Monica, soţia mea, şi e un îndemn la unitate şi la continuarea activităţii organizaţiei, chiar dacă nu va fi foarte uşor.

17.00. – Aşa a fost. A fost ales Comitetul director, format din 7 membri: director executiv – jurist Costei Ion; director adjunct – Dan Dima; director administrativ – Ilinca Dumitrache; secretar – Dan Sterian şi 3 membri – Monica Scaleţchi, Alexandru Lăpuşan şi Spătaru Ionel.

S-a adoptat noul Statut al OADO care conferă existenţa, prin statut, a funcţiei de Preşedinte Fondator pentru mine. Cu toate acestea, cel mai important lucru este faptul că O.A.D.O. îşi continuă activitatea, având ca suprem deziderat lupta pentru dreptul la libertate a Preşedintelui ei, Florentin Scaleţchi.

Tot azi Băsescu semnează interimatul lui Tăriceanu la Ministerul de Externe.

La conferinţă de presă la PD, vicepre-. şedintele PD, Radu Berceanu, critică PNL-ul şi pe Călin Popescu Tăriceanu de lipsă de fair-play cu partenerii din alianţă, pe care caută cu orice preţ să-i elimine de la guvernare, cu  susţinerea parlamentară PSD, PC şi, eventual, PRM.

23 martie 2007 – vineri

142 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – Apelul. – Plouă şi e urât. Azi e ultima zi când DNA poate face recurs la sentinţa din 13.03.2007 a Tribunalului Bucureşti.

10.00. – Am ieşit la Capelă. M-am recules, mi-am spus rugăciunea şi am citit Paraclisele Maicii Domnului.

14.00. – Am fost scos la chioşcul improvizat la uşa de intrare a penitenciarului, de unde facem câteva cumpărături.

La OADO se întruneşte noul Consiliu director, pentru a pune la punct programul activităţilor imediat următoare – câteva iniţiative de primă urgenţă.

Nu aş vrea să spun mai mult, dar sunt unii care şi mort dacă m-ar vedea tot n-ar înceta să mă bârfească, să-mi arunce săgeţi, să-mi şicaneze şi să-mi umilească  familia  şi  pe  mine.  Chiar  în  cadrul Consiliului s-a constatat o anumită maliţiozitate a unor membri, care s-au apucat să comenteze cam  ce se vorbeşte în piaţă şi pe internet. Am mai trăit cu sintagma şi marca – prieten cu Nicu Ceaşescu – că am făcut închisoarea pe un vapor, că primeam flori etc. Mintea  încâlcită şi bolnavă a unora, răutăţile gratuite, invidii inexplicabile creează tot felul de scenarii, care mai de care mai năstruşnice şi mai neverosimile, cu dorinţa evidentă de a mai pune măcar un pic de sare la marea rană provocată de toţi aceşti activişti.

24 martie 2007 – sâmbătă

143 zile în recluziune, ca reţinut politic în România şi în U.E.

08.00. – O zi la fel de urâtă ca şi cea de ieri şi la fel de mohorât e şi sufletul meu la gândul că sunt victima maşinaţiunilor de culise şi a succesului meu. Sunt victima unor oameni care şi-au vândut sufletul diavolului, nişte monştri cu chip uman.

10.30. – Sunt scos la telefon. Vorbesc cu Monica, soţia mea. Se pregătea să meargă la avocatul Sergiu Andon, căci în calitatea asta merge la el, deşi este membru marcant al Partidului Conservator, deputat şi Preşedinte al Comisiei juridice din Camera Deputaţilor şi amic cu mine  Se duce să discute problema casei noastre din Zorileanu. Şi aici e o întreagă nebunie, ne judecăm de doi ani şi nu se ştie cât va mai dura. Casa a fost dărâmată şi reconstruită de mine. Fostul  proprietar, pe sistemul mituiesc şi obţin tot ce vor, deşi a vândut o dată casa statului român când a părăsit ţara legal, acum îşi doreşte casa înapoi.

Vorbesc şi cu av. Panaitescu, care nu ştie nimic, nici dacă Parchetul a făcut apel şi nici dacă a apărut motivarea sentinţei făcute de acel personaj cu comportament de psihopat,  cu ten- dinţe de sadism. S-a văzut cum s-a comportat în cauza cu cauţiunea, ce bătaie de joc a fost.

Sunt decis să renunţ şi la serviciile av. Panaitescu. Nu mă poate ajuta cu nimic şi într-un fel s-a cam uzat cu aceeaşi teorie pe care nu i-a ascultat-o nimeni, deşi ea e reală.

Stau şi mă întreb, oare ce a lipsit din retorica mea în faţa “teleghidatului” judecător de instanţă (teroarea roşcovană), de nu am reuşit să conving şi să fiu achitat. De altfel, imediat după arestarea din 2 noiembrie 2006, se vorbea deja în anumite cercuri despre “comanda” primită de la Cotroceni şi Palatul Justiţiei, de cel puţin 10 ani de închisoare. De aceea cred că într-un fel a avut oarecare impact retorica mea la judecătorul “robot”, căruia cred că i-au fost afectate nişte circuite de mi-a dat numai 6 ani de închisoare şi un bonus de 2 ani de restricţii  civile, exact câţi îi erau necesari lui Preşedinte Traian Băsescu să-şi termine acest mandat şi să mai facă unul, fără obsesia duşmanului, fostul lui coleg, adică subsemnatul. Iată “retorica” mea susţinută în dosarul fostului deţinut politic al anilor ’80 şi actual deţinut politic.

Da, Domnule Preşedinte, sunt vinovat!

Sunt vinovat pentru că:

  • M-am zbătut în viaţă să fac ceva.
  • Mi-am riscat cariera, viaţa şi libertatea, pentru ca acest popor să trăiască mai bine.
  • M-am dedicat luptei pentru drepturile omului.
  • M-am găsit să-i critic pe toţi cei care obturau calea spre democraţie.
  • Am înfiinţat o organizaţie pentru a lupta pentru drepturile oamenilor.
  • Am crezut în oameni. Am crezut în dvs. când mi-aţi spus că mă puteţi rejudeca, că pot fi liberat pe cauţiune, atunci când aţi fixat o sumă astronomică de 3 miliarde.
  • Am construit pentru prima dată în România un Monument al Drepturilor Omului.
  • Am scos un Manual şi am constituit un Colegiu Naţional al Drepturilor Omului, Siguranţei Cetăţeanului şi al Discriminării.
  • Am dus un ONG în structuri internaţionale înaintea României şi am făcut lobby pentru ţara mea.
  • Am îndrăznit să-mi depun candidatura pentru C.S.M.
  • Am avut încredere în oameni, pe care am încercat să-i ajut legal şi că ei erau nişte trădători şi m-au vândut, la fel cum Iuda l-a vândut pe Domnul Iisus Hristos.
  • Am rămas să trăiesc într-o ţară în care delaţiunea şi denunţul au ajuns la nivel de lege, în care există oameni care pot fi angajaţi să acţioneze la comandă.
  • Ttrăiesc într-o ţară unde cuvântul, onoarea şi respectul nu există.
  • Sunt vinovat că am fost audiat în Comisia drepturilor omului din Camera Deputaţilor, care a stabilit că mi s-au încălcat drepturile omului în patru situaţii.
  • M-am implicat în lucruri care privesc această ţară: Constituţia României, legile siguranţei naţionale, Agenţia Naţională de Integritate, Legea Lustraţiei.
  • Sunt vinovat că i-am cerut public Preşedintelui Băsescu să-şi depună demisia ori să nu mai candideze pentru un al doilea mandat, având în vedere trecutul lui comunist şi de colaborator al securităţii.
  • Sunt vinovat că m-am apucat să o critic pe Monica Macovei pentru intervenţia brutală în Justiţie cu o problemă personală – casa părinţilor ei – şi cazul MISA.
  • Că trăiesc într-o ţară care se apropie mai degrabă de Belorus-ul lui Lukascenco decât de U.E. Şi acolo, ca şi aici, Preşedintele Drepturilor Omului stă arestat pentru făcătorii. Acolo păpuşarii lui Lukaşenco, aici păpuşarii din Justiţie ai lui Băsescu, au acţionat la comandă politică.
  • Sunt vinovat că Justiţia nu este independentă şi că magistraţii sunt independenţi faţă de lege.
  • Sunt vinovat că de patru luni de când sunt după gratii, prin grija Justiţiei Române, nu m-am astâmpărat şi am scris tuturor despre drama mea, că nu am fost părăsit de familie, prieteni, OADO. Că scriu şi îmi spun opiniile, deşi mulţi ar dori să-mi bage pumnul în gură. Sunt vinovat că răspund şi că am ajuns profesor universitar, că am scris 35 de cărţi, că am făcut emisiuni de televiziune, că am făcut spectacole pentru copiii instituţionalizaţi, că m-am băgat pentru apărarea prestigiului instituţiilor şi a imaginii României în lume când ea a fost batjocorită şi învinuită pe nedrept de diverse nereguli sau greşeli.
  • Sunt vinovat că nu am plimbat pe la OADO valizele cu bani.
  • După audierea intervenţiei procurorului de instanţă aş putea să spun, fără să greşesc, că într-adevăr tot eu sunt vinovat că D.N.A., prin reprezentantul legal, deşi ne aflăm la trei luni şi jumătate de cercetare judecătorească, timp în care au fost audiaţi circa 20 de martori, în mod metodic şi în ciuda tuturor evidenţelor, de parcă nu ar fi apărut nici un fel de probe, pro sau contra – nu a făcut decât să mai citească încă o dată rechizitoriul, de ilustră documentare de peste 20 de zile, al colegilor dânsului. Sunt vinovat că vreau să-mi demonstrez nevinovăţia, că am încercat să pun la dispoziţia instanţei documente, date şi martori referitor la complexul mobil care a stat la dorinţa – cu orice risc – procurorilor D.N.A. de a mă transforma dintr-un om onorabil şi respectat în infractor, un impostor, un monstru, un paria al societăţii.
  • Sunt vinovat că nu vreau să se vadă că absolut toţi denunţătorii au fost vechi membri ai O.A.D.O., că toţi au făcut nenumărate donaţii şi sponsorizări pentru susţinerea organizaţiei, aşa cum am făcut-o şi o fac şi eu şi că, atunci când au intrat în ghearele nemiloase ale D.N.A., au făcut „la comandă” denunţuri, transformând donaţiile şi sponsorizările în sume date pentru trafic de influenţă. Totul stă într-o presupunere şi o golănească îndrumare făcută acestora ca să declare că trebuia să merg şi să fac trafic  de influenţă la I.C.C.J., la procurorul Şelaru de la D.N.A., la poliţie.
  • Sunt vinovat că există corupătorul, adică eu, şi nu există corupţii.
  • Sunt vinovat că acest procuror din instanţă trebuie să fie legat la ochi şi să nu constate evidenţele acestui proces, că oameni de calitatea şi pregătirea celor care au făcut denunţul nu pot gândi sau aprecia că problema lor juridică nu poate fi rezolvată decât printr-o faptă de corupţie, cu toate că toţi au făcut memorii (Gămălie a făcut în aceeaşi zi chiar două, cu conţinuturi contradictorii), deşi pentru toţi s-au făcut documentaţii nenumărate şi pentru toţi au existat şi intervenţii în instanţe făcute de O.A.D.O., care era de altfel şi beneficiara banilor puşi la dispoziţie de membrii ei care au căzut în necazul unei infracţiuni. Chiar şi cele două deplasări la Braşov s-au făcut ca reprezentant al O.A.D.O. şi primirea la sediul D.N.A. Braşov s-a făcut tot ca urmare a mandatului primit din partea O.A.D.O. Există documente relevante depuse la dosar.
  • Sunt vinovat că domnul procuror este obligat să nu vadă că pe toată durata a opt luni am fost supus de colegii dânsului, prin intermediul acestor denunţători de care nu aveam nici un motiv să mă feresc, unor provocări şi hărţuiri permanente, continuu şi continuu, prin încercări şi repetări nenumărate, prin întrebări care să satisfacă  dorinţa colegilor  săi de a obţine  un alibi, un capăt de aţă, să poată apoi să-şi facă mendrele.
  • Sunt vinovat că în România D.N.A. nu greşeşte niciodată, că nu face abuzuri, că îşi face şi produce probele corect, că a intrat în forţă, că a făcut un flagrant de râsul curcilor, cu bani pentru care s-a emis chitanţă. Totdeauna şi eu şi cei trei avocaţi ai mei, toţi somităţi în domeniul justiţiei – dl. av. Mihai Marian Eftimescu, fost judecător militar, avocat, director general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, judecător la ICCJ şi ministru secretar de stat la Ministerul Justiţiei, cu peste 35 ani de activitate zilnică în acest domeniu atât de important pentru România; dl. av. Panaitescu Jean, o viaţă întreagă judecător şi preşedinte al Tribunalului Militar Teritorial, cu peste 35 de ani petrecuţi pe scaunul de judecător şi chiar şi Procuror General al Secţiei militare din DNA pe o perioadă mai scurtă de doi ani, şi, nu în ultimul rând, dl. av. Son Constantin, care a avut o carieră remarcabilă de peste 35 de ani în activitatea de procuror, în mare parte ca Procuror şef al sectorului 2, ca Procuror şef al Municipiului Bucureşti, ca Procuror şef al Direcţiei de Combatere a Crimei Organizate din Parchetul General de pe lângă ICCJ, oameni cu o cazuistică la bază mai mult decât impresionantă, deci eu şi cei trei avocaţi, precum şi cei 50 de jurişti ai O.A.D.O. prin reprezentantul lor direct, şeful compartimentului juridic – dl. Costei Ion, care la rândul său are o bogată cazuistică, tocmai asta reclamăm că în acest proces ne aflăm în faţa unei înscenări judiciare, a unor grave greşeli de încadrare, cu obţinere de probe total ilegal, cu încălcarea flagrantă şi repetată a Codului de procedură penală, chiar cu exonerarea lui, precum şi cu perseverenţa cu care procurorul de instanţă a încercat, contrar tuturor probelor, documentelor şi declaraţiilor martorilor, să pună capacul pe greşelile lor şi să facă din actul de justiţie o batjocură. Nu cred că doare dacă recunoşti că mai şi greşeşti în viaţă, aşa cum aţi făcut dvs., domnule Preşedinte, atunci când aţi recunoscut că dl. avocat Son C-tin nu a fost prezent. Toţi trei avocaţi îmi sunt prieteni, nu au venit pentru bani şi toţi sunt membri O.A.D.O. dl. Son Constantin îmi este naş de căsătorie şi al copilului meu.
  • Sunt vinovat că domnul procuror, deşi a auzit şi a participat la audierea d-lui procuror Şelaru şi a d-lui comisar şef Achim, în care aceştia au declarat pe rând că nu am avut cu dânşii decât o relaţie instituţională, ba chiar dl. procuror Şelaru a surprins asistenţa prin propria declaraţie când onest a recunoscut că, citez:”Dl Scaleţchi mi-a spus să-mi fac datoria dacă dl. Gămălie are o problemă judiciară, necerându-mi să fac ceva”, iar dl. comisar şef Achim a spus că a existat doar o relaţie instituţională, iar întâlnirile dintre mine şi dânsul nu s-au făcut decât la sediul instituţiei şi  eventual ca invitat la emisiunile subsemnatului de la TVR1 Drepturile Omului sau la Realitatea TV Omul şi drepturile lui. Dar procurorul trebuie  să acuze în continuare şi o ţine una şi bună, nu domnilor, a vrut să-l corupă pe procurorul Şelaru şi pe comisarul şef Achim, pentru că aşa vreau eu, aşa vor şefii mei şi aşa vrea ministrul Monica Macovei şi aşa vrea Preşedintele Traian Băsescu. Mă întreb, retoric, ce se va întâmpla cu toţi aceşti executori fideli când vor vedea cum, rând pe rând, vor dispare ministrul justiţiei Monica Macovei şi odată cu dânsa şi Daniel Morar şi toată echipa de la DNA. Dar când nu va mai fi Preşedintele Băsescu, ce vor face toţi aceşti slujbaşi la stat, nemaibeneficiind de protecţia „acestui mare român”? Poate vom asista şi noi la o nouă justiţie, o nouă filozofie de abordare a actului de justiţie, poate vom asista în sfârşit la o creştere  a încrederii populaţiei în Justiţia Româna, nu ca azi, când avem un prag de maximă alarmă de 26 % încredere a populaţiei în justiţie.
  • Sunt vinovat tot eu de faptul că dl. Gămălie, de altfel un cetăţean onorabil, l-a înşelat pe dl. Guran cu 20.000 euro şi alte mii de euro care nu au ajuns niciodată la subsemnatul, cu scopul de a provoca supărarea şi enervarea lui Furan şi a-l determina să facă denunţul.
  • Sunt vinovat că toţi cei care nu au colaborat aşa cum a dorit DNA au fost supuşi hărţuirii, ameninţării sau, după caz, recompenselor. Aşa s-a întâmplat cu Mărgean,  cu  fiul  dânsului care, adus din Spania, a fost şicanat şi mutat de la  Penitenciarul Brăila la  Penitenciarul Rahova, deşi toate rudele le are la Brăila, cu trimiterea în judecată a  domnului Mărgean, cu şicanări repetate la adresa vărului meu, pe care îl cunosc de o viaţă şi care nu ar fi fost în stare să facă un denunţ împotriva mea şi a prietenului lui din copilărie, dar şi recompense pentru Salca Ovidiu care, după declaraţia care a amuţit sala că „nu poate să spună de ce a făcut denunţul” a fost pus în libertate şi întregul grup infracţional Furan, Gămălie, Cristodorescu, Salca Ovidiu, toţi sunt bine-mersi în libertate, deşi au fraudat statul, făcând infracţiuni în zona produselor petroliere, cu peste 16 milioane de euro.
  • Sunt vinovat că cei trei fraţi Găină au făcut trafic de droguri de mare risc, că au omorât oameni şi că nu am putut să le dau 6 ani şi 10 ani lui Găină Ion şi Găină Vasile, aşa cum îmi dictase fratele lor Lander Ovidiu Cătălin din închisoarea Poarta Albă, deşi există o înregistrare în care, disperat de întrebări provocatoare, am spus: Ce sunt eu să dau pedepse de 6 ani şi 10 ani, sunt eu judecător? E o nebunie să poţi cere aşa ceva! şi că A.D.O. a obţinut o casare de sentinţă de 19 ani de închisoare cu trimitere la rejudecare, nemulţumitoare pentru familie şi s-au gândit ce să facă să obţină ceva că tot au drum lung la închisoare. S-au pus pe denunţuri şi au găsit să o facă cu unealta DNA, Sorin Bordeianu şi mama lor, Găină Joiţa.
  • Domnule Preşedinte, în timpul procesului, la un moment dat, v-am spus că a început să-mi fie frică de  justiţia  română,  că  am  asistat în calitate de martor la propriul simulacru de proces, că o decizie politică m-a trimis după gratii, că în faţa lui Dumnezeu, cu mâna pe inimă, cu lacrimi în ochi, nu mă consider deloc vinovat, că am luptat pentru menţinerea în viaţă a acestei organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, în care am crezut şi mai cred încă. Domnule preşedinte, sincer, urmărind mersul procesului, a început să-mi fie frică şi de dumneavoastră, de faptul că v-aţi făcut păreri pe oarece indicii, neaprofundând situaţia complexă în acest dificil proces, că nu mi-aţi dat minima şansă de a-mi face apărarea din stare de libertate, că s-ar putea să aveţi nostalgia fostei profesii care îmi dă fiori, îmi este teamă de dumneavoastră pentru că am simţit că aţi acordat destul de uşor, poate chiar prea uşor, credit nelimitat acuzelor din rechizitoriu, deşi chiar şi pe dvs. v-a surprins graba cu care a fost întocmit rechizitoriul de DNA, în numai 20 de zile, ba chiar aţi acceptat toate cererile Parchetului prin reprezentantul ei. Îmi este frică de dvs. pentru că ceva îmi spune că nu vă interesează foarte tare profunzimea cazului, cine e persoana învinuită, dacă există sau nu neconstituţionalitate pe cazul meu, că era necesară o expertiză contabilă imparţială  care să prezinte realitatea şi să vă lumineze asupra acestui caz greu. A început să-mi fie frică de dvs.  şi  pentru  faptul  că  în  timp  ce  în declaraţiile martorilor ia-ţi lăsat să bată rău de tot câmpii şi aţi consemnat toate minciunile şi aberaţiile lor,  pe mine şi apărarea mea  ne-aţi blocat sistematic cu sintagma „nu are legătură cu cauza” şi, nu în ultimul rând, mi-a crescut adrenalina când am văzut o diferenţă netă între modul în care nu aţi argumentat deloc punerea mea în libertate pe control judiciar în data de 22 decembrie şi cât de meticulos şi riguros aţi fost în materialul de respingere a stării de arest, atât ca volum, cât şi ca motivări, dar şi mai mult m-am speriat atunci când, deşi mi-aţi stabilit o cauţiune astronomică, istorică pentru România, nemaiîntâlnită, de 3 miliarde de lei, după ce am pus familia pe jar să facem evaluări, să facem garanţii pe imobiliare, într-un material justificat în 315 puncte şi 27 de pagini, aţi spulberat orice speranţă de libertate pentru mine, copiii mei, familia mea, prietenii mei şi ai OA.D.O. Nu spun că am simţit de câteva ori o uşoară maliţiozitate în tonul dumneavoastră atunci când vă adresaţi cu „domnul profesor”, sau când v-aţi antepronunţat, trimiţând decizia direct în arestul IGPR, unde mă aflam temporar, prin vocea dvs. de la sfârşitul şedinţei de consiliu pe stare de arest. Sunt în acest fel destul de multe argumente care m-au făcut să declar că mi-a fost frică de dumneavoastră, de voinţa dv. de a da o sentinţă curajoasă, în contradictoriu cu acuzele din rechizitoriu şi cu cererea procurorului care se pare că oricum nu are voie să aibă opinii şi păreri proprii,  ca nu cumva să-i supere pe şefi şi să-i pericliteze cariera.

 Domnule Preşedinte, România se găseşte în altă etapă,  este membru cu drepturi depline în  UE,  eu, inculpatul de azi, Florentin Scaleţchi, am devenit cetăţean european, acum îmi este opozabilă toată jurisprudenţa UE şi instituţiile juridice ale UE – Curtea de Justiţie de la Luxemburg. Sunteţi un bun cunoscător al Convenţiei Europene, al jurisprudenţei CEDO, sunteţi bine pregătit, dar şi un perfecţionist, motiv pentru care vă rog să fiţi la fel de independent şi de puternic prin decizia pe care o veţi lua, de a da o sentinţă corectă. Nu întâmplător v-am pus la dispoziţie condamnarea mea de acum 22 de ani de două ori la moarte de un judecător, Sitaru, găsindu-şi o motivare atunci, deşi ulterior am fost declarat erou naţional. Aş dori să meditaţi, să citiţi şi abia pe urmă să vă apucaţi a redacta sentinţa.

Domnule Preşedinte, stă în puterea dvs. inamovibilitatea de care dispuneţi să puteţi decide independent de orice influenţe sau ingerinţe exterioare, de orice comandă venită din zona politicului.

Vă rog să arătaţi că aveţi în faţa dvs. dosarul unuia care a mai trăit o dramă, care a mai suferit ca României să-i fie bine.

Am încredere în forţa dvs., gândindu-mă că UE îşi doreşte oameni pregătiţi şi perfecţionişti, ca dumneavoastră.

 

Nu vă depărtaţi de Bunul Dumnezeu!.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: